Cela Neamţu, cu ferestre luminate de la Iaşi la Ierihon

Oana Rusu, 03 Septembrie 2008

În expoziţia sa deschisă la Galeriile „Dana“ de pe Strada Lăpuşneanu, tapisera Cela Neamţu prezintă la Iaşi o parte dintre lucrările care au fost premiate cu medalia de aur la „Salonul artiştilor francezi 2006“. În expoziţie sunt prezentate, în premieră, lucrări care vor ajunge la Ierihon. Artista l-a întâlnit la Tel Aviv pe părintele arhimandrit Ieronim Creţu, delegat al Patriarhiei Române la Locurile Sfinte, care i-a propus să expună la Ierihon. Dintre cele şapte tapiserii destinate complexului monastic din Ţara Sfântă, patru sunt expuse la Iaşi şi au ca motiv principal elementul decorativ al unei ferestre, întregul ciclu fiind numit, de altfel, „Ferestre pentru Ierihon“.

„Sărbătorim un contemporan eminent care este un produs sacru al Iaşului, Cela Neamţu, persoana care a produs poate cele mai importante lucrări în tapiserie din ultimii 50 de ani. Cela Neamţu a primit de la Paris cea mai înaltă distincţie pe care un artist român a primit-o vreodată, din partea societăţii artiştilor francezi, ceea ce atestă că există un fior creativ peren în acest spaţiu, de care trebuie să ne ocupăm cu atenţie“, spunea criticul de artă Valentin Ciucă la vernisajul expoziţiei de la Iaşi a Celei Neamţu.

Sorana Coşoveanu, criticul de artă care a analizat tapiseria Celei Neamţu într-o carte, a ţinut să remarce faptul că „deschid pentru prima dată o expoziţie a Celei Neamţu cu lucrări în premieră. Cela Neamţu este o excepţie, pentru că este vârful piramidei în arta decorativă, tapiseria românească. Ea este concurentă şi pentru cei din afară, din Europa, SUA, Israel, pentru că lucrările ei au mers în toată lumea. Cred că lucrările ei nu ar fi putut să fie aşa dacă nu ar fi venit din familia moldovenilor, pentru că un artist este cel care transmite, cuprinde locul în care s-a născut, aerul pe care l-a respirat, cultura pe care a absorbit-o, relaţia cu familia, cu cei din jur, casa părinţilor şi minunea care se cheamă Moldova poetică, Iaşul poetic. În ea trăiesc toate lucrurile acestea, iar ele se văd în aceste tapiserii, în ele se află spaţiile serene ale Moldovei, ale Bucovinei, ale mănăstirilor, ale picturilor de pe pereţii bisericilor din Bucovina“.

Referindu-se la lucrările pe care Cela Neamţu le va oferi complexului monastic de la Ierihon, Sorana Coşoveanu a remarcat: „Nu cred că veţi găsi un artist plastic în România care să îşi doneze munca, sufletul din creaţia sa pentru a arăta că în România asta este adevărata artă“.

Profesorul şi artistul Ion Truică a remarcat că „trăim într-o epocă de derută şi cred că trebuie să existe şi artişti credincioşi care să se întoarcă la simetrie, la rigoare, la vechile reguli ale artei, de fapt, la regulile eterne ale artei. Cela Neamţu face parte din aeastă categorie, care socoteşte simetria ca un element esenţial al artei, elemente ce caracterizează arta sacră şi o diferenţiază de cea profană. Tot ceea ce ea construieşte, construieşte cu o credinţă absolută, cu o încredere în valorile eterne ale artei, ale formelor precise şi clare, ale arcadelor care la ea se subţiază până la a deveni aproape invizibile. Numai partea asta aproape invizibilă a artei susţine arta, iar Cela Neamţu crede în partea asta eternă a artei, în valorile cromatice pe care ea le desfăşoară într-o gamă de tonalităţi pe care cu rar o să le mai întâlniţi: 24, poate 30 de tonalităţi. Ce face ea face cu o credinţă şi o rigoare absolută care vine din Evul nostru Mediu. Aici nu este vorba de a imita, ci de a duce mai departe o serie de principii, elemente structurale care caracterizează tapiseria noastră chiar din secolele al XIV-lea şi al XV-lea“.

Esteticianul Gheorghe Macarie a vorbit despre modul în care pereţii galeriei au devenit „catedrală“, prin expunerea ferestrelor din tapiserii, precum şi despre arta sacră pe care o practică Cela Neamţu: „Pereţii acestui spaţiu expoziţional au devenit o catedrală prin ferestrele Celei Neamţu. Cred că putem spune despre Cela Neamţu că este una dintre marile artiste ale lumii. Această înaltă doamnă a artei româneşti e legată de reabilitarea sacrului în opera de artă şi de acel Bizanţ după Bizanţ de care a vorbit Iorga. Se ştie că, după tapiseria Răstignirea din 1502 de la Putna, arta noastră merge, cu paşi mici sau poate mai mari, spre laicizare. E atâta sfinţenie în aceste ferestre infuzate ortodox, în care se poate vedea semnul unui creştinism originar, e atâta sfinţenie, e atâta credinţă, fără bigotism, e atâta ardoare spre ideal, spre nelimitat încât aici se întâlnesc şi ateul şi credinciosul sub semnul marilor valori, undeva atinse de divinitate. E nevoie de sacralitate, e nevoie de valorile care s-au pierdut în mod firesc, iar în această asiduă preocupare, Cela Neamţu nu caută, găseşte“.

▲ Cela Neamţu s-a născut la 16 iulie 1941, la Iaşi, la Piciorul Lupului. A absolvit Institutul de arte plastice „N. Grigorescu“ din Bucureşti, secţia artă textilă, clasa prof. Maria Pană Buescu, promoţia 1966. A debutat în 1966 la Galeria ORIZONT din Bucureşti cu tapiseria Reflexe. A participat la expoziţiile de artă decorativă din ţară şi la numeroase expoziţii de artă românească peste hotare, de la Moscova la New York. A participat cu lucrări în expoziţii colective internaţionale.

Lucrări ale sale se află în colecţii de stat şi particulare în România (Muzeul de Istorie Naţională din Bucureşti, Muzeul de Artă din Constanţa, Buzău, Braşov, Bârlad, Oradea, Arad, Brăila, Iaşi), Suedia, Finlanda, Franţa, Olanda, Belgia, Anglia, Elveţia, Germania, Japonia, SUA, Canada, Grecia, Israel, Chile, Uruguay, Italia.

Expoziţii personale: 1969, 1973, 1976, 1982, 1988, 1993, la Iaşi; 1989, la Botoşani; 1993, la Constanţa, Buzău, Bârlad, Vaslui, Brăila; 1983, 1988, la Dusseldorf, Velbert, Hilden, Krefeld, Bad Oyenhausen (Germania); 1988, Roma; 1991, Ashkelon, Jerusalem (Israel); 1992, Soissons (Franţa).

Aşezământul pentru pelerini de la Ierihon

Ierihon este cel mai vechi oraş din lume, situat la 400 de metri sub nivelul mării. Situat la nord-est de Ierusalim, la aproape 40 de kilometri distanţă, Ierihonul este în prezent o „insulă“ palestiniană în teritoriul Israelului. Aici Biserica Ortodoxă Română a primit prin donaţie, înainte de 1989, de la un credincios român stabilit în zonă, un teren la care s-au mai adăugat altele limitrofe, ajungand în prezent la o suprafaţă de 3.000 mp. Aici s-a construit începând din anul 1999 un Aşezământ românesc pentru pelerinii în Ţara Sfântă. În complexul de la Ierihon, biserica ortodoxă se află în centru, iar clădiri înalte de 3 etaje o înconjoară. Noul Aşezământ pentru pelerinaj a fost construit în vremea păstoririi patriarhului Teoctist şi a părintelui Arhimandrit Ieronim Creţu - reprezentantul Patriarhiei Române la Sfintele Locuri, superiorul Aşezămintelor româneşti de la Ierusalim, Ierihon şi Iordan. Aşezământul este situat aproape de centrul oraşului. Biserica poartă hramurile „Naşterea Domnului“ şi „Toţi Sfinţii Români“.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!