Cele șapte verișoare

În ziua în care am aflat despre senzaționala descoperire anunțată de NASA - un sistem solar cu nu mai puțin de șapte planete având mărimea apropiată de cea a Pământului, dar și cu consistența lui solidă (căci, cum știm, există și planete gazoase), dintre care câteva aflate în zona de confort termic, adică nici prea fierbinți, nici prea reci - m-am bucurat și m-am lăsat cuprins de fiorii oricărei premiere științifice.

Am urmărit apoi detaliile dezvăluirii, înțelegând că astronomii sunt super-entuzi­asmați de ele, prezența apei pe respectivele planete fiind aproape o certitudine și - de aici, spun ei - probabil și prezența vieții. Sau cel puțin a condițiilor existenței ei. Necesare și suficiente? Oamenii de știință nu se lansează în asemenea verdicte, dar eu nu m-am putut împiedica să gândesc că în acel moment Dumnezeu zâmbea… Zâmbea cu părintească dragoste, observând cum oamenii, creația Lui, și anume unii dintre cei mai merituoși oameni, tind să pună semnul egalității între condițiile necesare vieții și viața în sine. Ca și când ar fi suficient să găsești - sau, la urma urmei, să aduni - în același loc aceste condiții și viața va țâșni ca o consecință imediată.

Departe de mine intenția vreunei critici sau ironii! Din contră, urmăresc cu totală admirație și prețuire eforturile de mai profundă cunoaștere a universului. Atâta doar că nu am nici o îndoială: dacă există viață altundeva în cosmos, ea este creată de Dumnezeu.

Spun asta pentru că mi se pare normal ca fiecare credincios să-și pună - unii sigur și-au pus-o demult - această întrebare: Dacă într-o zi se descoperă viață altundeva în univers, ar schimba asta în vreun fel adevărurile fundamentale ale creștinismului, ale Ortodoxiei? Nu sunt teolog, dar cred cu tărie că nimic din ceea ce s-a descoperit până acum și se va descoperi în viitor nu poate afecta credința sau bazele credinței. În plus, sunt sigur că omul nu va descoperi nimic - inclusiv eventuala existență a vieții în alt loc decât Pământul - decât dacă și când Dumnezeu va decide asta.

Astfel încât, în loc să zguduie teologia creștin-ortodoxă, cum se așteaptă unii (ori chiar își doresc!), cele șapte planete "verișoare” cu Pământul nu fac decât să aducă un plus de slavă minunatei creații a Tatălui nostru - așa cum o spunea, de altfel, Johannes Kepler, părintele astronomiei, care vedea în Dumnezeu „Creatorul plin de bunăvoinţă care a adus în fiinţă natura din nimic” și afirma: „Văd acum că, prin strădaniile mele, Dumnezeu este slăvit şi în astronomie, întrucât cerurile spun slava lui Dumnezeu”.

Ne vom convinge de asta când vom ajunge pe vreuna dintre cele șapte planete! Doar că mai avem un pic de așteptat, căci sunt la un fleac de 40 de ani-lumină…