Editorial
Celebrarea feminităţii şi a maternităţii în duh isihast

Celebrarea feminităţii şi a maternităţii în duh isihast

8 martie este de mai bine de un secol Ziua Internaţională a Femeii. Caracterul sărbătoresc al acestei zile are un background care ţine de evoluţiile sociopolitice de la începutul secolului trecut, incluzând mişcarea de emancipare a femeii. În urmă cu 40 de ani, odată cu declararea anului 1975 ca An Internaţional al Femeii de către Organizaţia Naţiunilor Unite, sărbătoarea a fost asimilată pe întreg mapamondul independent de geneza sa de factură socialist-revoluţionară.

Până acum un sfert de secol, în majoritatea ţărilor comuniste - iar România nu a făcut excepţie - această sărbătoare a fost promovată şi receptată ca Zi a Mamei. Este evidentă validarea, chiar şi involuntară, a specificului maternal al genului feminin. Datorită caracterului formal al acestei recunoaşteri, statutul femeii în societăţile totalitar-comuniste a fost adesea subuman.

Cu această ocazie, în mai multe ţări de pe glob, domnişoarele şi doamnele sunt onorate cu urări şi daruri. Femeile din întreaga lume - în unele state, atât de „libere” încât îşi pot nega şi chiar schimba genul, ca în deviaţiile transsexualiste - sărbătoresc şi sunt sărbătorite, în general, în tonurile superficialităţii contemporane. Frecvent, florile şi cuvintele de felicitare sunt desuete în faţa unui bilet la un (pseudo)spectacol de striperi, a participării la o petrecere într-o companie lipsită de inhibiţii sau a cadourilor costisitoare.

Anul acesta, sărbătorirea Zilei Internaţionale a Femeii  în Duminica a doua din Postul Mare oferă posibilitatea unei asumări creştine. Sinaxarul duminicii se opreşte asupra dascălului isihasmului: Sfântul Grigorie Palama (a cărui dată fixă de prăznuire este 14 noiembrie). Slujba închinată Arhiepiscopului Tesalonicului arată că învăţătura sa ascetică şi mistică respiră acelaşi duh al Ortodoxiei (invocat în prima duminică a Păresimilor în legătură cu triumful asupra iconoclasmului) şi, în consecinţă, descoperă sensul duhovnicesc al postirii: împărtăşirea de Hristos printr-o mărturie vie de experimentare a tainelor credinţei adevărate. Teologia mistică a lui Palama se oglindeşte magistral în efortul ascetic presupus de post, care conduce la participarea omului întreg, trup şi suflet, la dumnezeiasca fire (cf. 2 Petru 1, 4) în lumina Paştilor Mântuitorului şi a harului sau puterii de comuniune a Duhului Sfânt.

Or, lecţia duhovnicească a dascălului isihast, expresie fidelă a Ortodoxiei Bisericii, este inspirată de Sfânta Fecioară Maria. După cum observă părintele Dumitru Stăniloae, Sfântul Grigorie a descris în omilia la praznicul Intrării Maicii Domnului în templu viaţa de taină în Dumnezeu a Sfintei Fecioare susţinută de asceză şi rugăciunea inimii. De altfel, mariologia palamită este prin excelenţă isihastă, după remarca părintelui arhidiacon Ioan Ică jr, deoarece întreaga sa viaţă este trăită în duhul isihiei.

Celebrarea feminităţii şi a maternităţii în sensul isihast relevat de Palama are în vedere afirmarea caracterului duhovnicesc al acestora. Sărbătorirea femeilor din viaţa noastră (mamă, soţie, fiică, soră, prietenă, colegă etc.) este un pretext în plus pentru ambele genuri de a ne bucura de taina mântuirii şi îndumnezeirii lucrată de Dumnezeu prin Femeie şi de a ne reaminti necesitatea imitării ascezei Sfintei Fecioare Maria aducătoare de (re)naştere spirituală şi de mistică unitate în şi cu Hristos.

 


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!