Centrul de Pelerinaj „Sfânta Parascheva“ din Iaşi vă invită la pelerinaje externe: Florenţa - oraşul-muzeu al Renaşterii italiene (I)

Grigore Radoslavescu, 21 Iunie 2007

Florenţa este un oraş-muzeu. Precum Roma şi Veneţia, şi acest oraş a fost înzestrat de Dumnezeu cu mari genii artistice, comori de artă, catedrale gotice şi gotico-florentine şi cu palate care mai de care mai frumos împodobite de artiştii secolelor XIV-XVI şi de discipolii lor. Prin capitala provinciei Toscana, oraş inundat deopotrivă de verdeaţă, livezi de măslini, pini maritimi şi vile somptuoase, elegante şi cochete, vă invităm în acest nou periplu al călătoriei noastre.

Călătorind spre Florenţa ne vom aminti, mai întâi, de preotul şi doctorul în teologie de la Universitatea Wittenberg, Martin Luther, primul reformator protestant german, a cărui vocaţie religioasă l-a condus la o adâncă criză personală. Ca profesor de ştiinţe biblice el s-a întrebat cum este posibil să reconcilieze cerinţele legii lui Dumnezeu cu inabilitatea omului de a le urma. Răspunsul l-a găsit în Noul Testament şi l-a sintetizat astfel: Dumnezeu devenind om în Iisus Hristos a împăcat omenirea cu El. Ceea ce era cerut omenirii nu era o respectare strictă a legilor şi a obligaţiilor religioase, ci un răspuns de credinţă, răspuns acceptat de Dumnezeu. Această credinţă trebuia să se bazeze pe dragoste, nu pe frică. Opiniile sale l-au făcut să intre în conflict cu Biserica Romană în anul 1517. Momentul critic a fost atins pe 31 octombrie când a afişat pe uşa bisericii sale o listă cu 95 de teze prin care cerea interzicerea comerţului cu bule papale, declanşat de către papa Leon al X-lea pentru strângerea de fonduri la construirea Bazilicii „Sfântul Petru“ din Roma. Excomunicat şi condamnat la ardere pe rug în anul 1521, a scăpat cu viaţă, până la urmă, fiind salvat de guvernatorul de Saxonia.

Predecesorul lui Martin Luther

Martin Luther, cunoscut, aşadar, ca „părintele reformei“, nu a avut intenţia de a crea o nouă biserică ci a dorit înnoirea Bisericii Catolice. Ne interesează să ştim aceste lucruri pe drumul nostru spre Florenţa pentru că în capitala regiunii Toscana a trăit călugărul dominican italian Savonarola care, cu 50 de ani înaintea lui Martin Luther, a încercat să reformeze Biserica Romano-Catolică şi societatea în general. El a încercat laicizarea clerului şi denunţat corupţia şi imoralitatea clasei conducătoare. Cum era de aşteptat, a sfârşit pe rug, dar ideile şi atitudinile sale au constituit primul mare eveniment cu caracter istorico-social care a revoluţionat viaţa Florenţei.

Al doilea eveniment, de importanţă şi mai mare, cu caracter cultural-artistic, este apariţia Renaşterii, mişcare artistică, literară şi filosofică începută în Italia în secolul al XIV-lea şi dezvoltată în secolul al XVI-lea şi având ca esenţă întoarcerea la spiritul elen şi latin. Această epocă de înflorire culturală şi artistică atinge apogeul în vremea lui Lorenzo de Medici, supranumit Laurenţiu Magnificul.

Întâlnire cu şcolile de pictură şi sculptură

Vom începe vizitarea Florenţei cu Piaţa Signoriei, în mijlocul căreia se înalţă statuia reformatorului Savonarola şi care este delimitată de impozantul Palazzo Vecchio sau Signoria - la nord - şi de Loggia Signoriei - la vest. Între acestea două se află Marea fântână cu uriaşa statuie a lui Neptun.

Signoria - de culoare cărămizie şi având 7 etaje terminate cu creneluri - ne apare ca un palat medieval impozant datorită colonadelor sale acoperite cu stucaturi aurite, frescelor reprezentând oraşe austriece, marilor săli dedicate şedinţelor Marelui Consiliu cu picturi de Michelangelo şi Leonardo da Vinci, printre acestea remarcându-se una de mari dimensiuni: Asedierea şi cucerirea Pisei. Tot în această sală găsim şi vestitul grup în marmură sculptat de Michelangelo, intitulat Victoria Geniului asupra forţei brute. Nu vom greşi cu nimic dacă vom avea senzaţia că acest palat aduce foarte mult cu Palatul Dogilor din Veneţia. De altfel, unele săli au plafoane şi picturi murale care întrec pe cele veneţiene în ceea ce priveşte valoarea lor artistică. Iar dacă dorim să ne întâlnim cu capodopere de pictură şi sculptură din toate ramurile Renaşterii italiene - şcoala florentină, şcoala veneţiană, şcoala de la Roma - va trebui să vizităm aici şi fostele palate ducale Uffizi şi Pitti, azi muzee.

Pe urmele lui Michelangelo

Tot în în apropierea Pieţei Signoriei vizităm capela familiei de Medici şi Galeria Academiei. În prima, construită după planurile lui Michelangelo, sunt sculptate trei morminte, Michelangelo reuşind să termine doar două. Pe primul mormânt sunt sculptate vestitele statui „Ziua“ şi „Noaptea“, iar pe al doilea „Crepusculul“ şi „Aurora“. În Galeria Academiei, dominată de o enormă cupolă, întâlnim statuia lui David, de Michelangelo, înaltă de 8.5 m. Cealaltă statuie renumită a marelui sculptor, pictor, arhitect, inginer, poet, intitulată Moise, am întâlnit-o în pelerinajul nostru la Roma, cu prilejul vizitării Bisericii „Sfântul Petru în lanţuri“.

Alte obiective înscrise în agenda pelerinajului nostru la Florenţa sunt: podurile de peste râul Arno; podul Santa Trinita construit de Bartolomeu Ammanati, ucenicul lui Michelangelo; Ponte Vecchio, podul pe care vom trece în Florenţa veche şi vom ajunge pe platoul colinei Michelangelo, unde, din piaţa cu acelaşi nume, vom admira întreaga panoramă a oraşului; statuile construite de arhitectul Giseppe Poggi din Piaţa Michelangelo; „Sala lui Clement al VII-lea“ - rezidenţa primarului, „Capela Signoriei“ şi „Salonul celor Două Sute“ din cadrul maiestuosului Palazzo Vecchio. Cel mai important obiectiv rămâne însă Domul din Florenţa, pe care îl vom prezenta în serialul viitor.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!