Centrul de Pelerinaj „Sfânta Parascheva“ din Iaşi vă invită la pelerinaje externe - Toate drumurile duc la Roma

Grigore Radoslavescu, 09 Iunie 2007

„Tutte le strade portano a Roma“ (Toate drumurile duc la Roma) şi „Fă-ţi timp şi vino la Roma. Nu vei pierde nimic, vei câştiga totul“, iată două chemări de care ascultă milioane şi milioane de turişti care, atraşi de sublim, artă, religie, istorie, dar şi de... paste, invadează oraşul întemeiat pe cele şapte coline. Vă invităm şi pe dumneavoastră, stimaţi cititori şi potenţiali pelerini, pe parcursul a trei seriale, să faceţi cunoştinţă cu urbea care a depăşit limitele istoriei, trecând de la cetate antică la centru cultural şi spiritual al Renaşterii, devenind, în final, capitală a unei Italii moderne.

„Cetatea eternă“, istorie şi mister

Începuturile Romei se pierd în negura celor trei milenii de existenţă. Legenda spune că Roma a fost întemeiată de Romulus care, după ce şi-a omorât fratele geamăn, Remus, a devenit primul rege al Romei. Învăluit în istorie şi mister, oraşul a fascinat dintotdeauna, devenind din „Caput Mundi“ (capul lumii), în era romană, capitala lumii creştine. Istorie, artă, culoare, victorie, dragoste, triumf şi tragedie, glorie şi uitare. Pe toate le-a trăit Roma, cetatea care a sfidat timpul, continuându-şi, secol după secol, experienţele. Şi totuşi nimic n-a îngenuncheat-o, dovedind lumii apusene şi răsăritene că îşi merită pe deplin renumele de „Cetate eternă“. Cetate în care, o dată ajunşi, vom începe vizitarea oraşului cu antichitatea, vom continua cu Renaşterea şi vom sfârşi prin cunoaşterea Romei moderne şi contemporane.

Roma, muzeul antichităţii

Zona antică a Romei reprezintă un perimetru însemnat din geografia urbei, bine îngrijit şi ocrotit de muncipalitate, un adevărat muzeu în aer liber. Centrul acestui perimetru îl reprezintă Forumul roman (în fapt, centrul oraşului de altădată), constituit, la rândul lui, din alte „forumuri imperiale“ cu monumente ce amintesc de împăraţi, precum: Traian, Augustus, Cezar, Vespasian, Domiţian. Piese importante „de muzeu“, peste douăzeci, precum Templul lui Saturn, Templul lui Vespasian, Arcul lui Septimiu Sever, Arcul lui Titus, Bazilica lui Maxenţiu, Casa Vestalelor şi altele ne dau impresia că ne aflăm într-o adevărată rezervaţie istorică şi artistică. Dintre acestea, Arcul lui Constantin impresionează cel mai mult, atât datorită arhitecturii sale, identificată prin colonadele corintice, bolţile romane şi basoreliefurile amintind de războaiele împăratului, cât şi prin scenele reprezentând aspecte din viaţa creştinilor Romei. Tot aici se păstrează, din epoca antică, scările care urcă Colina Capitoliului.

În stânga Senatului roman se află Biserica Sfânta Maria dâAracoli. Dacă vom intra în curtea interioară, vom vedea bazinul cu apă (înconjurat în prezent cu grilaj) în care câteva gâşte ne vor aminti de „gâştele sacre“ ce au salvat Roma, acum mai bine de un mileniu şi jumătate, de invazia barbarilor. Muzeul Capitoliului, cu celebra „Lupoaică cu doi gemeni“, ne va ajută să ne reîmprospătăm cunoştinţele despre Roma antică.

De la oraşul-stat, la Imperiul Roman

De la anul 753 î.H. şi până în 476 d.H., timp de peste 12 secole, Roma, oraşul-stat, a parcurs civilizaţia romană, trecând de la monarhie la republică oligarhică şi apoi la imperiu extins. Prin cucerire şi asimilare, Roma antică a dominat Europa de Vest şi toată zona Mării Mediterane, cedând, în final, în faţa invaziei barbarilor din scolul al V-lea.

Roma antică s-a impus prin organizarea militară, politică şi administrativă, prin artă, literatură, arhitectură etc.

În ceea ce priveşte Regatul Roman, pe acesta îl localizăm în perioada cuprinsă între anul 753 î.H., anul fondării Romei, şi anul 510 î.H., când se formează Republica Romană. Iar Republica Romană se referă la guvernarea republicană a oraşului din anul 510 î.H. până la instaurarea Imperiului Roman din anul 44 î.H., an în care Senatul Roman îl numeşte pe Cezar dictator perpetuu. Unii istorici iau în considerare anul 27 î.H., când acelaşi Senat îi acordă lui Octavian titlul de August.

Imperiul Roman desemnează statul roman în perioada următoare, când acesta controla provinciile elenizate de la Marea Mediterană, ca şi regiunile celtice din nordul Europei. Ultima mare componentă a Imperiului Roman, Imperiul Roman de Răsărit (Bizantin) a continuat să existe până în 1453, când capitala acestuia, Constantinopol, a fost cucerită de otomani.

Dacii în capitala imperiului

Primul monument ce ne impresionează, îndată ce pătrundem în uriaşul muzeu antic, este „Columna lui Traian“ din Piaţa Columnei, cu statuia împăratului Traian în vârf, ce aminteşte de cele două războaie dintre romani şi daci, din anii 101-102 şi 105-106. Descoperirea unei arene denumite, de exemplu, „Dacicus“, arată că erau un număr mare de daci care luptau ca gladiatori. Se mai ştie că, mai târziu, când Dacia a devenit provincie romană, ei şi-au îndreptat atenţia mai mult către activitatea militară, devenind membri ai gărzii imperiale - pretorieni - şi ai gărzii călare. Chiar şi inscripţiile pietrelor funerare ale soldaţilor ce au aparţinut gărzii imperiale amintesc de locul de origine al defuncţilor. Aşa apare un nume sculptat în marmură în anul 70 d.h., deci anterior cuceririi Daciei. Este vorba de Lucius Avius Dacus. Prezenţa dacilor la Roma, în garda imperială, este relevată şi de multele inscripţii în marmură, dedicate împăraţilor, pe care se aflau şi numele soldaţilor şi unde erau precizate şi locurile de origine. S-au găsit consemnări despre daci din Drubeta, Zarmizegetusa şi Apullum.

Triste amintiri pentru creştini

Al doilea monument semeţ este Colosseum-ul, un fel de teatru de formă circulară, în aer liber, construit în secolul I, oarecum asemănător celor din Grecia antică. Se deosebeşte totuşi de cele greceşti prin faptul că e o construcţie din două amfiteatre situate faţă în faţă şi însumând 100.000 de locuri. Colosseum-ul aminteşte de luptele gladiatorilor, fie între ei, fie cu fiarele. Cel mai dureros lucru pe care însă îl vom trăi aici este faptul că ni se vor desfăşura vizual privelişti dramatice, legate de sfâşierea primilor creştini de către sălbaticele fiare, cărora aceştia le erau daţi de vii, ca hrană, fără luptă. Totul spre distracţia familiilor imperiale şi a prietenilor acestora. Triste amintiri pentru pelerinii creştini din lumea întreagă.

Mărturii despre traiul la Roma al primilor creştini vom găsi imediat ce paşii ne vor purta spre marginea sudică, pe intacta Via Appia. O vom vizita, pentru că pe dreapta se află vestitele Catacombe. În fapt lungi galerii subterane folosite de primii creştini pentru rugăciuni, pentru adăpostire, pentru activităţile de cult şi chiar pentru înmormântări. Asta în timp ce, pe partea opusă, vom găsi casele romane şi vilele cu colonadele aproape intacte ce au aparţinut patricienilor acum două mii de ani.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!