Theologica
Cinstirea sfântului cu laude

Cinstirea sfântului cu laude

Pr. Ciprian Florin Apetrei, 26 Ianuarie 2019

În data de 27 ianuarie, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte aducerea moaştelor Sfântului Ioan Gură de Aur în anul 438, la Constantinopol. Această sărbătoare este închinată unui eveniment care a fost considerat, în secolul al V-lea, o binemeritată reconciliere duhovnicească a familiei imperiale bizantine în faţa personalităţii istorice a Sfântului Ioan Gură de Aur. Împăratul Teodosie al II-lea a dorit prin aducerea la Constantinopol a moaştelor sfântului să îndrepte nedreptatea pe care părinţii săi, Arcadius şi Eudoxia, au făcut-o prin scoaterea sa din scaunul de Arhiepiscop al Constantinopolului şi exilarea lui. Sfântul a murit în exil în localitatea Comana din provincia Pont, în data de 14 septembrie a anului 407.

După 31 de ani, adică la 27 ianuarie 438, împăratul Teodosie al II-lea, fiul lui Arcadius, îndrumat de sfatul duhovnicesc al Patriarhului Proclu, a adus moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur din localitatea Comana la Constantinopol.

Când racla cu sfintele moaşte a ajuns în portul Capitalei imperiale, toţi locuitorii, în frunte cu împăratul şi patriarhul, au ieşit cu lumânări aprinse în întâmpinarea marelui păstor al Constantinopolului, Sfântul Ioan Gură de Aur. În momentul când preoţii au ridicat racla pentru a o aduce în cetatea Constantinopolului, împăratul Teodosie al II-lea s-a aşezat în genunchi sub racla sfântului şi a cerut iertare în numele părinţilor săi, împăratul Arcadius şi împărăteasa Eudoxia.

După acest moment, procesiunea cu moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur, condusă de Patriarhul Proclu şi de împăratul Teodosie al II-lea, a pornit spre Biserica Sfinţilor Apostoli, ctitoria Sfântului Împărat Constantin cel Mare, după ce mai întâi s-a oprit la Biserica Sfântului Apostol Toma, iar apoi la Biserica Sfintei Irina, care se numea şi Biserica Păcii lui Hristos. Aici, la Biserica Sfintei Irina, împăratul şi patriarhul au descoperit racla şi au aflat trupul Sfântului Ioan neatins de stricăciune şi răspândind miros cu bună mireasmă.

Împăratul, în semn de smerenie, şi-a dat jos mantia de porfiră, semnul imperialităţii sale, şi a întins-o sub racla cu sfintele moaşte. Toţi locuitorii Constantinopolului au venit să atingă măcar racla sfântului şi au rămas în rugăciune zi şi noapte lângă ea. De la Biserica Sfintei Irina, moaştele au fost duse la vechea Biserică a Sfintei Sofia. De aici, moaştele sfântului au fost duse la catedrala de atunci a Constantinopolului, Biserica Sfinţilor Apostoli, şi aşezate sub sfânta masă din Altarul acestei biserici.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!