Născut la 25 martie 1881, la Sânnicolau Mare (azi în județul Timiș), pe atunci parte a Imperiului austro-ungar, Béla Bartók, de origine maghiară, avea să rămână în istoria culturii ca unul dintre cei mai
Clericii anticomunişti din „Gărzile lui Decebal“ (III)
În urma anchetelor de la Securitatea din Suceava, clericii ortodocşi erau trimişi în justiţie într-un lot alături de alte opt persoane implicate în activitatea anticomunistă.
Prin Sentinţa nr. 778 din 4 octombrie 1950 a Tribunalului Militar Iaşi, ieromonahul Filaret Gămălău era condamnat la 25 de ani "muncă silnică", iar Petru Jilovu, Chesarie Ursu şi Ioasaf Marcoci la câte 5 ani "muncă silnică", toţi pentru "uneltire contra securităţii RPR". Apoi, pentru "omisiune de denunţ", preotul Mihai Mitocaru primea 5 ani "temniţă grea", iar soţia lui, un an "închisoare corecţională"; preotul Vlad Gavril primea 2 ani "închisoare corecţională", iar ieromonahii Varahil Moraru, Martinian Conuţ şi exarhul Hrisostom Asavei câte un an "închisoare corecţională".