Codex Bandini - descrierea Iaşului de la jumătatea sec. al XVII-lea

Cornel Cadar, 01 Iunie 2007

„Iaşiul este aşezat pe două coline foarte întinse între care se află o vale; are cincisprezece mii de case; bisericile sunt, cu totul, 60. Mănăstirile din târg şi împrejurimi sunt unsprezece. O nouă mănăstire a fost ridicată acum şase ani de actualul principe, Vasile, din pietre tăiate cu ornamente şi înflorituri, împodobită cu marmură neagră; e înconjurată de un zid ca de cetate, cu un turn mare, pătrat, înălţat la intrare, în care se află un orologiu şi două clopote foarte mari. «Principele» a construit chiar şi şcoli în mănăstire“.

Citatul de mai sus reprezintă o parte din descrierea Iaşului şi a Bisericii „Trei Ierarhi“ de la jumătatea sec. al XVII-lea din Codex. Vizitarea generală a tuturor Bisericilor Catolice de rit roman din Provincia Moldova 1646-1648, ediţie bilingvă, introducere, text latin stabilit, traducere, glosar de prof. univ. dr. Traian Diaconescu. Cartea a apărut la Editura „Presa Bună“.

Este vorba de textul redactat în urma vizitei arhiepiscopului Marco Bandini în toate parohiile catolice din Moldova între 19 octombrie 1646 şi 20 ianuarie 1647. Un volum de 480 de pagini la care au colaborat mai mulţi cercetători: pr. prof. dr. Anton Despinescu: preliminarii istorice, prof. univ. dr. Mircea Ciubotaru: note şi comentarii, conf. univ. dr. Cristina Halichias: revizuirea traducerii, asist. dr. Dorina Tărnăuceanu: aparatul critic la textul latin şi indice de nume.

Marcu Bandini, numit arhiepiscop de Marcianopoli şi administrator apostolic al Diecezei de Bacău la 16 noiembrie 1643, soseşte la Iaşi la 21 octombrie 1644. Petrece mai mulţi ani în Moldova şi îndeosebi la Bacău. Neputând să-şi împlinească misiunea imediat, începe vizita pastorală a parohiilor la 19 octombrie 1646 şi o încheie la 20 ianuarie 1647, la Iaşi.

Raportul său asupra acestei vizite formează renumitul „Codex“ (Visitatio generalis omnium ecclesiarum catholicarum romani ritus in Provincia Moldaviae), fiind destinat să fie trimis la Roma, la papa Inocenţiu al X-lea şi la Congregaţia De Propaganda Fide. Raportul se află, începând cu sfârşitul secolului al XIX-lea, în posesia Academiei Române în două manuscrise. Primul este manuscrisului 80 (cu semnătura olografă a lui Bandini), datează din secolul al XVII-lea, fiind donat de diplomatul Constantin Esarcu. Al doilea, manuscrisul 154, este o copie a manuscrisului 80, datând din secolul al XVIII-lea, achiziţionat în a doua jumătate a secolului al XX-lea.

În raportul pe care îl termină de redactat la Bacău, la 2 martie 1648, Bandini descrie constatările făcute în cele 40 de localităţi pe care le vizitează. Spre final redă lista localităţilor vizitate, cu familiile existente în fiecare dintre ele, preoţii şi dascălii: 1.020 de familii (mai exact 1.051), zece preoţi şi treisprezece dascăli. Erau atunci în Moldova 5.937 de catolici.

Codexul constituie un document important pentru istoria Bisericii. Alături de preţioase informaţii privind Moldova acelei vremi, sunt descrise obiceiuri de nuntă şi de înmormântare, obiceiuri de la curtea domnului Vasile Lupu, viaţa religioasă, biserici ortodoxe şi armeneşti, mănăstiri, şcoli, legende care circulau pe atunci, modul de viaţă al oamenilor simpli şi al boierilor, îmbrăcăminte, drumuri, ocupaţii etc.

După o primă publicare a Codexului în 1895 de către V. A. Urechia în Analele Academiei Române, acesta a intrat imediat şi în atenţia istoriografiei, bucurându-se de studii speciale din partea istoricilor Andrei Veress şi Nicolae Iorga.

În „Notă asupra ediţiei“ al volumului publicat la „Presa Bună“ este notat: „Manuscrisul 80 a fost transliterat parţial, tradus selectiv şi parafrazat, pentru prima dată în cultura română, de V. A. Urechia, membru al Academiei Române, cu titlul Codex Bandinus. Memoriu asupra scrierii lui Bandinus, de la 1646, urmat de text şi însoţit de acte şi documente, Bucureşti, Litografia Carol Göbl, 1895. Această ediţie are merite de pionierat, cu virtuţi şi scăderi inerente. (...) Cultura română, după peste trei secole şi jumătate de la redactarea acestui Codex, are nevoie de o ediţie academică nouă. Publicăm, acum, textul latin din manuscrisul 80, notat în aparatul critic cu majuscula A, colaţionat cu manuscrisul 154, notat cu majuscula B, însoţit de traducere integrală, precedat de studii introductive şi urmat de note strict necesare pentru înţelegerea textului, însoţit de facsimile după manuscrisele 80 şi 154, precum şi de ilustraţii după monumentele reprezentative ale cultului catolic din Moldova“.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!