Reportaj
Comoara din insula Snagovului

Comoara din insula Snagovului

Silviu Dascălu, 23 Septembrie 2012

În apropiere de Capitală, pe o insulă înconjurată de stuf şi sălcii plângătoare ce se oglindesc în lacul ce le înconjoară, se află seculara mănăstire a Snagovului. De numele ei se leagă o serie de nume importante din trecutul nostru, precum Sfântul Mitropolit Antim Ivireanul, dar şi domnitori precum Vlad Ţepeş sau Constantin Brâncoveanu. Anul acesta se împlineşte jumătate de mileniu de la punerea pietrei de temelie a bisericii, prilej cu care va fi resfinţită biserica.

Mănăstirea nu se află departe de Capitală, fiind doar la aproape 40 de kilometri de la ieşirea din oraş, însă suficient de departe pentru a intra într-o atmosferă aparte de linişte şi pace sufletească. Până ajungi la ea, ai timp cu siguranţă să meditezi la frumuseţea naturii ce te înconjoară şi la liniştea aerisită a pădurii.

Drumurile revărsate discret printre fagii seculari ai codrilor Vlăsiei îţi trezesc în minte episoade desprinse din filme istorice în care domnitorii sau boierii vremurilor se îndreptau în caleşti spre sfânta mănăstire să găsească sfat şi alinare sufletească. Odată ajuns pe malul lacului, în zare se ivesc printr-o perdea de stuf şi sălcii plângătoare turlele unei măreţe ctitorii domneşti ce îşi are rădăcinile înfipte în istorie şi care se hrăneşte parcă din apă şi din Duh.

O biserică de cărămidă ce te duce cu gândul la Curtea de Argeş, străjuită de un turn-clopotniţă prin interiorul căruia intri ca printr-un arc de triumf în interiorul mănăstirii.

Ostrovul ce pare a pluti pe luciul lacului Snagov îţi dă impresia unei cetăţi străjuite de înălţimea vegetaţiei de pe mal.

Aici, îşi trăieşte ascultarea un singur om, vizitat din când în când de echipele de muncitori care mai repară câte ceva pe la biserică ori pe la clădirile anexe ale mănăstirii, sau de puţinii pelerini ce vor să se închine în vechea ctitorie domnească. Mai vin şi străini aduşi de operatorii de turism, însă numărul este destul de mic. Aşa că liniştea călugărului de pe insulă nu este tulburată decât din când în când de scuterele sau bărcile ce brăzdează valurile lacurilor în viteză. "Este o mănăstire săracă între multe vile bogate", spune stareţul mănăstirii, părintele Varahiil Bănăţeanul, deocamdată singurul ostenitor al sfântului aşezământ.

Veniturile sfintei mănăstiri, necesare pentru întreţinerea complexului monahal vin cel mai des tot din "banul văduvei". Din micile milostenii făcute de pelerini sau din taxele de vizitare ale străinilor care vin să viziteze ctitoria şi mormântul lui Vlad Ţepeş, nume atât de rezonant atât în ţară, cât şi în străinătate.

Cei mai mulţi dintre vizitatorii aduşi de agenţiile de turism vin pentru a vedea mormântul lui Vlad Ţepeş, nu pentru a se ruga în biserică. O atracţie aparte o reprezintă şi cei doi ponei şi puiul lor jucăuş ce zburdă într-un colţ al insulei, sau păsările exotice al căror penaj desfată privirile şi urechile vizitatorilor.

Peste şase secole de la prima atestare documentară

Istoria acestui loc este una destul de îndepărtată. Urme de aşezări sunt încă din primele secole ale erei creştine. Însă prima atestare documentară este abia în anul 1408.

Se ştie însă că în secolul al XI-lea, călugări pustnici s-au aşezat pe locul acesta. Apoi se mai ştie că s-a construit o biserică de lemn la 1376, însă acea biserică a ars mai târziu.

În timpul domnitorilor Vladislav Vlaicu şi Dan I s-a cunoscut despre această mănăstire, iar mai târziu, domnitorul Mircea cel Bătrân a construit la 1386-1408 o cetate, o biserică mult mai mare, înconjurată cu chilii cu trapeză şi toate cele necesare obştii monahale, iar la 1408 apare şi în documente. Apoi au preluat-o ceilalţi domnitori, toţi care au fost pe tronul Ţării Româneşti, au îndrăgit-o şi au folosit-o ca adăpost şi ca necropolă domnească şi pentru rugăciuni şi au ţinut o strânsă legătură cu stareţii, cu mitropoliţii locului, sfătuindu-se cu ei.

În 1453 Vladislav al II-lea înalţă un paraclis de piatră, care s-ar fi scufundat pe la 1600, potrivit unei tradiţii nescrise. Şi se spune chiar că şi acum se mai poate auzi uneori bătând înfundat sub apele Snagovului clopotul acestui paraclis. Oricum, mărturie a existenţei acestui lăcaş sunt uşile împărăteşti de o frumuseţe extraordinară ce se păstrează la Muzeul de Artă al României, după ce au fost descoperite plutind pe apă de maicile de la Schitul Turbaţi. "Noi cunoaştem o contribuţie deosebită a domnitorului Vlad Ţepeş, al cărui tată a primit Ordinul dragonilor la Nurnberg la 1437. Vlad Ţepeş a construit un pod din lemn şi un tunel pe sub apă, pe care îl folosea la nevoie, atunci când era stricat podul. A mai construit şi o fântână cu izvor de sub pânza freatică a lacului, pe care o folosim şi astăzi. Datată la 1456, în primul an de domnie al lui Vlad Ţepeş, fântâna realizată dintr-un tub de piatră masivă cioplită cu dalta şi cu ciocanul a fost făcută de primii prizonieri. Se spune că meşter era un otoman prizonier, care şi-a şi iscălit numele cu capul în jos pe piatră", povesteşte părintele stareţ. Tot domnitorul avea să îşi tocmească mormântul pentru vremea când va părăsi această lume, mormânt ce se poate vedea şi astăzi în mijlocul bisericii, chiar în faţa uşilor împărăteşti, peste care veghează din relieful unei plachete chipul lui Vlad Ţepeş.

Având în vedere poziţia deosebită pe care o avea mănăstirea, fiind înconjurată de ape, acelaşi domnitor s-a gândit să mai dea o întrebuinţare insulei, una mai practică pentru domnie. Aşa că în jurul anului 1475 construieşte pe lângă zidul de apărare şi podul de lemn şi o închisoare pentru trădători şi tâlhari, împărţind insula în două. Şi atât de bine a fost făcută, încât acea puşcărie a fost folosită până prin anii 1870, iar în ultimii ani, după ce mănăstirea a fost părăsită, a fost şcoală de reeducare pentru tineri.

Mănăstirea Snagov, un puternic centru panortodox

Împrumutând din stilul arhitectonic al mănăstirii de la Curtea de Argeş, actuala biserică închinată Intrării Maicii Domnului în biserică a fost rezidită de Sfântul Voievod Neagoe Basarab, devenind la rându-i ocrotitor al sfântului lăcaş. Mănăstirea a fost în timpul îndelungatei sale istorii active un important centru monahic, dar şi de cultură, domnitorul Constantin Brâncoveanu înfiinţând aici una din tipografiile sale de cea mai bună calitate. Mănăstirea s-a afirmat ca un centru panortodox în timpul Sfântului Antim Ivireanul, când a fost egumen aici şi când s-au tipărit cărţi bisericeşti în limbile română, greacă şi arabă. Astfel se face că în această mănăstire au fost imprimate 15 cărţi, dintre care 7 greceşti, 5 româneşti, una slavonă, una slavo-română şi una greco-arabă. Aici au văzut lumina tiparului Antologionul, Mărturisirea ortodoxă a lui Petru Movilă sau Evanghelia, precum şi Liturghierul greco-arab, această carte fiind prima din lume tipărită cu caractere arabe. De aici, din ostrovul de linişte al Snagovului, lumina Duhului a iradiat peste întreg Răsăritul căzut sub turci, aducând nădejdea şi solidaritatea întru Hristos.

Dintre numeroasele obiecte de cult şi de artă feudală de la Mănăstirea Snagov, o parte au ajuns la Muzeul Naţional de Artă al României. Între acestea se numără uşile împărăteşti ale vechiului paraclis, un panaghiar de argint aurit, din secolul al XV-lea, o anaforniţă dăruită de Radu cel Mare, un chivot dăruit de Sfântul Varlaam, Mitropolitul Moldovei, sau o căţuie oferită de Sfântul Antim Ivireanul.

În jurul micuţei insule a Snagovului planează şi o serie de legende transmise din generaţie în generaţie. Se spune că faima mănăstirii a crescut după moartea lui Vlad Ţepeş şi după înmormântarea sa aici. Conform legendei, după moartea domnitorului, survenită în urma bătăliei cu turcii din 1476, călugării mănăstirii i-ar fi găsit şi ascuns trupul, respectiv l-ar fi înmormântat creştineşte după "limpezirea apelor". Înmormântarea s-ar fi petrecut pe ascuns şi fără nici un fast din cauza noului domnitor. De asemenea, un alt secret era complexul de tuneluri şi ascunzători subterane ce străbăteau pe sub această insulă. De sub turnul clopotniţei, dar şi din biserică porneau o serie de tuneluri subterane pe sub lac şi porneau spre pădurile din apropiere.

Se spune că Nicolae Ceauşescu ar fi pus să fie închis tunelul de sub biserică deoarece ajungea sub palatul pe care şi-l construise în apropiere.

Podul Pelerinilor, pentru facilitarea accesului la mănăstire

Până nu de mult, accesul la sfântul lăcaş era destul de greoi, singura cale de acces fiind cu barca. A existat pod, însă în 1853 acesta s-a rupt. Se spune că un convoi de 50 de revoluţionari paşoptişti erau aduşi la închisoare, iar podul a cedat din cauza greutăţii acestora şi a lanţurilor cu care erau legaţi. Astfel că vreme de aproape două secole se putea ajunge doar cu barca. De doi ani, însă, a fost inaugurată o pasarelă de fier, astfel că pelerinii pot veni oricând să se roage în sfântul lăcaş. "Pasarela înseamnă foarte mult pentru mănăstire, pentru credincioşii care vor să vină la o rugăciune, să se închine sau să admire frumuseţile noastre de artă şi de credinţă ale poporului român. Podul Pelerinilor, numit şi Podul Rugăciunii sau Podul Maicii Domnului, a fost inagurat la 20 noiembrie 2010, în ajunul praznicului Intrării în biserică a Maicii Domnului de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel", a mai spus părintele stareţ Varahiil Bănăţeanul.

Biserica Mănăstirii Snagov va fi resfinţită de Patriarhul României

Zilele acestea, sfânta mănăstire a Snagovului va îmbrăca haine de sărbătoare, urmând să aibă loc resfinţirea istoricei biserici ce tronează în mijlocul insulei.

Bucuria sărbătorii va fi încununată de prezenţa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, care este aşteptat să retârnosească biserica şi să săvârşească Sfânta Liturghie, la eveniment fiind aşteptaţi şi o parte din ierarhii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Importantul eveniment va avea loc miercuri, 26 septembrie, când biserica îşi va sărbători cel de-al doilea hram, "Sfântul Voievod Neagoe Basarab", care este şi ctitorul actualei biserici. În anul 2008, pe lângă hramul istoric, "Intrarea în Biserică a Maicii Domnului", aşezământul monahal a mai primit încă două hramuri, "Sfântul Voievod Neagoe Basarab", sărbătorit la 26 septembrie, şi "Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul", de pe 27 septembrie, cel care a fost stareţul mănăstirii în anii 1694-1705. Pelerinii care vor dori să se roage în biserica de pe insula Snagovului vor putea veni la Liturghia arhierească de pe 26 septembrie, dar şi a doua zi, când biserica prăznuieşte cel de-al doilea ocrotitor, pe Sfântul Ierarh Antim Ivireanul.


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!