Comorile de la Mănăstirea Vlădiceni

ştefan Mărculeţ, 06 Aprilie 2008

Pentru orice credincios dornic de a cunoaşte noi locuri în care monahii caută drumul spre sfinţenie, Mănăstirea Vlădiceni din judeţul Iaşi poate fi destinaţia unui mic pelerinaj, dar şi locul unde frumuseţea, liniştea şi istoria zonei pot readuce echilibrul interior. Situată la doi kilometri de Iaşi, lângă satul Vlădiceni din comuna comuna Tomeşti, Mănăstirea Vlădiceni este, totuşi, mai puţin cunoscută turiştilor şi chiar ieşenilor. Vatra monastică de aici este atestată încă din 1415. Distrusă de comunişti, mănăstirea a fost refăcută din 1994, iar din această primăvară aşezământul monahal este pregătit nu doar pentru primirea vizitatorilor, ci şi pentru cazarea pelerinilor.

De la Mănăstirea Vlădiceni, poţi lesne vedea întreaga zonă industrială a cetăţii moldave, având în acelaşi timp impresia că te afli într-un loc retras de lume. Mănăstirea este aşezată pe locuri sfinţite în timp, de monahii care au vieţuit în aceste tărâmuri cu o veche trăire monastică. Conform tradiţiei, locurile au fost binecuvântate la 1415 de venirea moaştelor Sfântului Mucenic Ioan din Trapezunt, de la Cetatea Albă, care au fost duse la Suceava şi aşezate în Biserica Mirăuţi. Astăzi, moaştele sfântului se află în Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava“. Domnitorul Alexandru cel Bun şi Mitropolitul Iosif Muşat, împreună cu episcopii de Roman şi Huşi, au întâmpinat în acel an alaiul care aducea moaştele către capitala de atunci a ţării. Poiana, unde se presupune că ar fi fi avut loc evenimentul şi unde trăiau monahii, a fost consemnată în cronicile vremii cu numele de Poiana Vlădicăi. Mai târziu, a fost construit aici şi un schit, care, a dispărut în timp. „În aceste locuri veneau mulţi pelerini la schitul care exista aici. Tradiţia locală arată că veneau credincioşi chiar din Basarabia. Probabil că pe aici trecea drumul de la graniţa dinspre Albiţa spre alte zone ale ţării“, ne-a spus stareţul mănăstirii, protosinghelul Arsenie Butnaru.

Loc de odihnă pentru pelerinii basarabeni

Dacă despre prima aşezare monahală din Poiana Vlădicăi nu se cunosc foarte multe, istoria consemnează faptul că între anii 1908-1910 a fost construit un schit în apropiere, de câţiva călugări, în Valea Cozmanei din apropierea Poienii Vlădiceni, cu hramul Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan. Ctitorii schitului au fost câţiva călugări athoniţi, conduşi de arhimandritul Teodosie Soroceanu. „Există mărturii, conform cărora, monahii de atunci, conduşi de arhimandritul Soroceanu, ar fi construit aici locuri de cazare pentru pelerinii basarabeni, care veneau să se închine la moaştele Sfintei Parascheva“, ne-a explicat părintele Arsenie. În 1918, biserica schitului a fost distrusă în întregime, în urma exploziei unui depozit de muniţii din apropiere. Explozia a fost atât de puternică, încât schitul a fost distrus, murind mai mulţi călugări, împreună cu arhimandritul Teodosie. A doua biserică a mănăstirii a fost construită după Primul Război Mondial, în timpul mitropolitului Pimen Georgescu. Un grup de monahi veniţi de la Muntele Athos, în frunte de arhimandritul Epifanie Demetrescu, au refăcut, în perioada 1923-1928, lăcaşul de cult, împreună cu aşezarea monahală. Cutremurulul din anul 1940 a afectat biserica mănăstirii, iar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial s-a încercat refacerea ei. În timpul conflictelor militare din perioada 1941-1945, biserica a fost afectată şi mai mult, încât a fost necesară o amplă renovare între anii 1957 şi 1959.

Reînfiinţată după 1990

Regimul comunist nu a fost favorabil dezvoltării aşezământului monahal de la Vlădiceni. În anul 1944, Schitul Vlădiceni avea două clădiri pe post de chilii, care, în anul 1959, au fost preluate de Gospodăria Agricolă de Atat, iar biserica schitului a funcţionat din acel an doar ca biserică de mir, care aparţinea de parohia Tomeşti. În acea biserică se slujea numai de câteva ori pe an. Mai târziu, lăcaşul de cult a fost folosit ca depozit pentru diverse materiale de construcţie şi, fiind complet neglijat, s-a dărâmat în întregime. Reînfiinţarea mănăstirii a avut loc după Revoluţia din 1989, prin eforturile Preasfinţitului Calinic Botoşăneanul, care s-a ocupat personal de primirea tuturor aprobărilor necesare. În 1994, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, a fost reluată viaţa monastică la Vlădiceni. În 1995, Sfântul Sinod a aprobat reînfiinţarea mănăstirii, iar în numai cinci ani a fost ridicată actuala biserică cu hramul „Sf. Apostol şi Evanghelist Ioan“, inspirată de stilul bisericilor moldoveneşti din secolul al XV-lea. „Biserica mare este construită după modelul celei de la Putna. A fost dorinţa Preasfinţitului Episcop Calinic Botoşăneanul ca această biserică să arate ca cea de la renumita mănăstire bucovineană“, ne-a spus părintele Arsenie.

Slujbe în fiecare zi

Mănăstirea Vlădiceni are astăzi două lăcaşuri de cult: un paraclis cu hramul Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul, care foloseşte slujbelor zilnice oficiate aici, şi Biserica „Sfântul Ioan Teologul“. Paraclisul a fost construit în anul 1996, în doar trei luni, din cărămidă făcută în mănăstire. Are formă de navă şi este compartimentat în altar şi naos. Altarul este luminat de o fereastră la est şi alta pe zidul nordic. Pe altar este o turlă pătrată, cu acoperiş piramidal şi cu trei ferestre, la sud, est şi nord. În dreapta altarului este o cameră pentru veşminte. Catapeteasma, din lemn de brad sculptat, este pictată. Naosul, spaţios, are tavanul semicircular şi este luminat de două ferestre pe zidul din sud şi alte două, aşezate pe zidul nordic. „De ceva timp avem amenajat aici şi un atelier în care litografiem icoane. Paraclisul foloseşte pentru slujbele zilnice, oficiate pentru cei şapte monahi care formează obştea. Este ca o biserică de familie. Am simţit de la început nevoia de a primi în biserica mare credincioşii care vin la mănăstirea noastră să participe la slujbele de duminică. De aceea, slujbele zilnice, pentru monahi, sunt oficiate în paraclis, iar slujbele de sâmbătă şi duminică sunt oficiate în biserica mare“, ne-a spus părintele Arsenie. Credincioşii care vor să participe aici la Sfânta Liturghie pot face acest lucru duminica şi în sărbători, începând cu ora 8:00. Programul zilnic cuprinde: slujba Vecerniei, de la ora 16:00, slujba Utreniei, de la ora 19:00, Acatistul, Ceasurile şi Sfânta Liturghie, dimineaţa, de la ora 7:00. Slujba Sfântului Maslu se săvârşeşte miercuri, de la ora 17:00.

O nouă casă pentru pelerini

La Mănăstirea Vlădiceni se află în plină construcţie o nouă casă pentru pelerini, care în viitorul apropiat va completa locurile de cazare deja existente. Pe lângă aceasta, gospodăria anexă a mănăstirii este în plină dezvoltare. „Am primit donaţii de la credincioşi, de la sponsori binevoitori, cu ajutorul cărora ne-am organizat din punct de vedere administrativ. În viitor, dorim să facem din grajdul de lângă mănăstire o nouă casă de oaspeţi, astfel încât să putem primi cât mai mulţi pelerini“, ne-a mărturisit protos. Arsenie. Actualmente, grajdul mănăstirii este închiriat unei firme de electricitate, care plăteşte întreg consumul de electricitate al mănăstirii. Mănăstirea mai deţine pământ arabil, livadă şi un lac, toate fiind îngrijite şi puse la dispoziţia obştii. Documentele din arhiva mănăstirii arată că aşezământul deţinea, înainte de 1959, două clădiri construite în 1918 şi restaurate în anii 1935 şi 1955. Prima clădire avea şapte camere, şi cealaltă şase, cramă şi magazie. De asemenea, mănăstirea avea 30 de hectare de teren (21 arabil, şase hectare de fâneţe, un hectar de viţă-de-vie şi două hectare de pădure), toate preluate de Gospodăria Agricolă de Stat. Toate aceste bunuri au fost cumpărate de foştii stareţi de aici, actele doveditoare păstrându-se în arhiva Centrului Eparhial Iaşi.

Comorile bisericii de la Vlădiceni

Pe lângă racla argintată cu părticele din moaştele Sf. Ioan Evanghelistul, Sf. Mina şi Sf. Chiriachi, biserica mănăstirii deţine şi obiecte cu valoare de patrimoniu. Astfel, mănăstirea are o Evanghelie din anul 1821, îmbrăcată în alamă şi emailată. Pe lângă aceasta, lăcaşul de cult adăposteşte şi o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul în braţe, pictată la Muntele Athos, după modelul unei vechi icoane făcătoare de minuni de la Schitul românesc Prodromu.

O copie a mănăstirii Putna

Biserica „Sfântul Ioan Teologul“ a Mănăstirii Vlădiceni a fost sfinţită pe 23 mai 1999 de Prefericitul Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. Pictura interioară a bisericii şi a pridvorului deschis a fost realizată în anul 2004, de meşterii Mihai Chiuariu şi Dumitru Macovei. Lăcaşul de cult este din cărămidă, în formă de cruce, având lungimea de 25 de metri şi lăţimea de 7 metri, iar în zona absidelor de 11 metri. Structura de rezistenţă este din stâlpi de beton. Altarul este luminat de o fereastră la est.

Catapeteasma este din lemn de stejar sculptat. Naosul, cu absidele largi şi adânci, este luminat de câte o fereastră la sud şi la nord. Deasupra are o turlă deschisă cu baza pătrată şi două etaje octogonale, luminate de patru ferestre. Se delimitează de pronaos prin doi stâlpi marginali masivi. Pronaosul foarte spaţios este luminat de două ferestre pe zidul sudic şi alte două pe cel nordic. Şi în pronaos sunt doi stâlpi marginali masivi, pe care se sprijină arcadele ce susţin cele două bolţi circulare. Deasupra pronaosului se înalţă două turle deschise, octogonale, luminate de câte trei ferestre la sud şi la nord. Intrarea în pronaos se face printr-o uşă din lemn de stejar sculptat. Pridvorul deschis este spaţios, susţinut în faţă de patru stâlpi şi în părţile laterale de alţi doi stâlpi. Pardoseala interiorului bisericii şi pridvorului este din marmură. Acoperişul, din tablă zincată, are streşinile foarte largi. „Arhitectura bisericii noastre este asemănătoare celei de la Putna. În biserică se slujeşte doar sâmbăta şi duminica, foarte mulţi credincioşi venind să participe la slujbele oficiate“, ne-a arătat pr. Arsenie.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!