Reportaj
Copoul, de 30 de ani o vatră a lutului ars

Copoul, de 30 de ani o vatră a lutului ars

Otilia Bălinişteanu, 29 Iunie 2012

De 30 de ani, neîntrerupt, una dintre cele mai vechi grădini publice din România - Parcul Copou din Iaşi - se transformă, la sfârşit de iunie, într-o adevărată vatră de olărit. Anul acesta, la cel mai mare târg de ceramică tradiţională din ţară s-au adunat, ca de fiecare dată, olari români de pretutindeni, într-un eveniment ce poartă amprenta valorii şi autenticului.

Timp de trei zile, iubitorii ceramicii tradiţionale din toată ţara se reunesc la Iaşi, la umbra bătrânilor tei ai Copoului, pentru a participa la un eveniment de mare ţinută: Târgul Cucuteni 5000 - Ediţia a XXX-a. Organizat neîntrerupt, din anul 1983, târgul de oale, cum i s-a împământenit numele printre ieşeni, a devenit nu doar o manifestare dedicată cunoscătorilor şi pasionaţilor de ceramică, ci chiar o încântătoare întâlnire între prieteni. Pentru că, poposind an de an în jurul Teiului lui Eminescu, aceşti oameni, a căror viaţă se împleteşte cu lutul însuşi, îşi povestesc unul altuia necazurile, bucuriile, frânturi din existenţa fiecăruia, legând prietenii trainice. O atmosferă caldă domneşte peste oameni şi peste vasele aşezate cu grijă în Grădina Copoului. Ceva din cuminţenia lutului ars, din tăcerea şi din tainele lui pare să fie transferat locului, transformând acest eveniment atât de aşteptat peste an într-unul plin de trăiri speciale. După un tur printre standurile cu vase de tot felul, după ce ai admirat şi ţi-ai dorit să poţi avea suficient spaţiu acasă încât să încapă tot ce ţi-ai fi putut dori să cumperi, pleci de la târg cu sufletul plin, cu sentimentul că ai făcut o călătorie în timp către rădăcinile noastre, către ceea ce poporul acesta a avut mai bun şi mai curat. Colecţionari, ceramişti, oameni simpli, toţi vin cu aceeaşi bucurie să vadă, în fiecare an, ce au reuşit meşterii să mai plăsmuiască în lut. Iar olarii au ce arăta, pentru că vechile familii din centrele de renume ale ţării au avut grijă să nu lase meşteşugul să piară, învăţându-i şi pe cei mai tineri cum să strunească lutul, să-l supună şi să-l modeleze după cum au moştenit din bătrâni. Deloc întâmplător, târgul de ceramică tradiţională de la Iaşi, cel mai mare ca amploare, dar şi ca rigoare în respectarea liniei autentice a meşteşugului, găzduieşte an de an olari din centre precum Codlea - Braşov, Braniştea - Galaţi, Corund, Miercurea Ciuc - Harghita, Schitul Stavnic - Iaşi, Săcel - Maramureş, Baia Mare, Siseşti - Mehedinţi, Cătămărăşti Deal, Dorohoi - Botoşani, Romana - Balş, Vădastra - Olt, Marginea şi Rădăuţi - Suceava, Horezu, Lungeşti şi Vlădeşti - Vâlcea, dar şi din Chişinău, Ialoveni, Drochia şi Nisiporeni din Republica Moldova. Cele mai reuşite piese ale acestor meşteri au fost premiate de juriul târgului, în prezenţa lui Ciprian Ogrezeanu, directorul Centrului Naţional pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Bucureşti, a cercetătoarei Corina Mihăescu, a cunoscutului profesor de etnografie Ioan H. Ciubotaru şi a prof. univ. dr. Ostin Mungiu, deţinătorul uneia dintre cele mai valoroase colecţii de ceramică din ţară.

Ceramica zgrafitată de Rădăuţi

Unul dintre ceramiştii prezenţi la târg încă de la prima sa ediţie, din 1983, este cunoscutul Florin Colibaba. Urmaş al unei familii celebre de olari din zona Rădăuţilor Sucevei, acest olar a dus meşteşugul moştenit de la bunicii săi mai departe, fără a se abate de la linia tradiţională a tipului de ceramică pe care îl realizează. De 30 de ani, cu doar patru pauze, îşi etalează, la sfârşit de cireşar, inegalabila sa ceramică zgrafitată, la standul de la intrarea în Parcul Copou. Un fel de a spune bun venit vizitatorilor, în cele mai prietenoase şi calde culori ce se întâlnesc pe ceramica românească - verde şi galben, ca-n Bucovina. În 1983, la prima ediţie a târgului de la Iaşi, avea doar 26 de ani. "Am venit cu vărul meu, un alt ceramist foarte bun, Marcel Colibaba. Prima ediţie a fost un real succes. Îmi amintesc şi acum cum am cărat în spate toate vasele, prin gara Iţcani, ca să prindem acceleratul care venea la Iaşi. Apoi, chiar în vara acelui an, am organizat şi noi prima ediţie a Târgului de ceramică de la Rădăuţi. Privind în urmă, pot spune că târgul de ceramică de la Iaşi este singurul târg din ţară care pune preţ pe ceramistul care vine aici, iar publicul ieşean pune preţ atât pe noi, cât şi pe vasele noastre", poveşteşte ceramistul. Florin Colibaba nu e un simplu meşter, ci un valoros creator. A dibuit tainele lutului stând pe lângă bunicul său, inegalabilul Constantin Colibaba. A preluat modelele pe care familia Colibaba le face de sute de ani, dar a realizat şi vase din ceramică zgrafitată de mult uitate. "Se întâmplă să descopăr fel de fel de obiecte, pe care nici bunicul nu le ştia, în colecţii particulare sau în colecţiile muzeelor, pe care le readuc la viaţă. E datoria mea", consideră ceramistul. Ceramica zgrafitată de Rădăuţi este unică în lume. De factură bizantină, acest tip de ceramică s-a modelat în Bucovina încă din secolul XVIII, principala sa particularitate fiind decorul incizat. Cele mai cunoscute tipuri de vase realizate în această tehnică de către meşterul Florin Colibaba sunt urcioarele, blidele, cănile şi cahlele (plăci de lut ars decorate cu motive religioase, fabule, motivul horei, lupta cocoşilor, motivul vulturului bicefal din vremea stăpânirii austro-ungare). La această ediţie jubiliară juriul i-a acordat lui Florin Colibaba, "urmaşul unei dinastii de olari din zona Rădăuţilor", cum l-a numit prof. Ion H. Ciubotaru, Marele Premiu la categoria ceramică ornamentală.

Vasele de Baia Mare, atracţia târgului

Ca de fiecare dată, familia Bledea de la Baia Mare aduce la Iaşi vase de o remarcabilă expresivitate artistică. Anul acesta, Doina Bledea a adus vizitatorilor săi fideli forme şi modele noi, realizate după acelaşi tipic al centrului de olărit din care provine. "Am venit cu ceainice foarte vechi, cu o sită veche, sureu cum îi zicem noi, prin care se treceau prunele mai de mult, căniţe cu burta jos şi fructiere cu două braţe", explică ceramista. Doina Bledea a venit pentru prima oară la târgul de la Iaşi în 1989. A fost impresionată de tot ce-a văzut şi acela a fost primul impuls în a-şi face ea însăşi un atelier. "În 1992 am venit prima oară pe cont propriu şi am fost premiată cu Marele Premiu. De-atunci vin neîntrerupt. Am rămas prietenă cu Iaşii şi cu ieşenii", mai spune Doina Bledea. Iar ieşenii n-o dezamăgesc. De fiecare dată standurile familiei Bledea sunt luate cu asalt de vizitatorii care nu prididesc în a admira, cântări şi târgui vasele dorite.

Târgul de la Iaşi - o poveste de 30 de ani

Prima ediţie a Târgului de Ceramică Cucuteni a avut loc în iunie 1983, semnatarul actului de naştere fiind celebrul profesor universitar şi medic ieşean Ostin Mungiu. La acea vreme, în ţară existau doar trei astfel de târguri dedicate olarilor: la Sibiu, la Horezu şi în Dumbrava Sibiului. "Iniţiativa fusese luată acasă la mine, în prezenţa prof. Pavel Florea şi a ceramistului Stelian Ogrezeanu. Le-am propus celor prezenţi să facem târgul în Copou, în jurul Teiului lui Eminescu. S-a dat un "ucaz" şi persoana delegată s-a apucat de treabă. După două luni nu răspunseseră decât doi olari din ţară la invitaţie. Am cerut 30 de cărţi poştale, le-am scris şi le-am expediat. Au venit 28 din toată ţara. Târgul a fost un succes. Premiul l-a luat atunci un olar de peste 80 de ani, din Munţii Apuseni. Mi-aduc aminte de o întâmplare hazlie. Prim-secretarul de partid l-a întrebat, la deschidere, pe moş Nica Toader din Delenii Hârlăului: "Moşule, ai venit la chemarea partidului?". Moşul s-a uitat speriat la el şi i-a spus: "Eu am venit că m-a chemat domnâ doctor"", îşi aminteşte prof. Mungiu. În timp, numărul olarilor care vin an de an la Iaşi a crescut considerabil, târgul devenind cea mai amplă manifestare dedicată ceramicii autentice din ţară. (Fotografii: Toma Zamfirescu)


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!