Editorial
Corupția, un flagel  de care mai scăpăm?

Corupția, un flagel de care mai scăpăm?

Augustin Păunoiu, 29 Mai 2016

Nu e nici o îndoială că în urma unui sondaj de opinie care să răspundă la întrebarea: „De ce în România lucrurile nu merg bine în anumite domenii?”, corupția deține confortabil locul 1 între motive. Descoperirea în urmă cu câteva săptămâni că o firmă care produce și comercializează dezinfectanți a livrat către unitățile sanitare de la noi produse diluate a dat la iveală un adevăr periculos: spitalul poate deveni pentru mulți nu un izvor de sănătate și de viață, ci dimpotrivă, unul de boală, de suferință și, de ce să n-o recunoaștem, chiar de moarte.
Iar asta nu din cauza medicilor, nici a asistentelor, ci a celor care furnizează substanțele folosite la dezinfectarea mâinilor chirurgilor înainte de operații, a pielii pacienților supuși intervențiilor chirurgicale și așa mai departe. Rezultatele testelor efectuate în mai multe spitale din diferite județe au dovedit o concentrație redusă până la de 4.000 de ori față de norma admisă. Aceste biocide diluate sunt cauza infecțiilor nosocomiale, care nu sunt prezente în momentul internării pacienților în spital, ci se supraadaugă bolii pentru care bolnavul a fost internat. Infecțiile sunt responsabile de 70% din decesele înregistrate în serviciile de chirurgie generală.
Corupția, ca fenomen social, este dificil de conturat. Ea are puncte comune cu abuzul de putere în vederea unui profit egoist și afectează toate nivelurile sociale. Scriptura o descrie ca pe un rău care trebuie stârpit de pe pământ. Inima vicleană și stricată a omului (Ieremia 17, 9) rămâne cauza spirituală a corupției.
Cultura corupției la români ține și de istoria noastră, mai veche sau mai recentă. Între cei care doreau urcarea pe tronul Țărilor Române și ofereau Porții otomane peșcheșuri consistente pentru împlinirea dorințelor lor și cel care a spus: „Niciodată n-am plătit curentul, toată viaţa am furat statul” (replică a personajului principal din filmul lui Lucian Pintilie, «După-amiaza unui torţionar»), nu este decât un raport de continuitate.
Pentru prorocii Vechiului Testament bunurile dobândite prin intermediul corupției erau o ticăloșie în ochii lui Dumnezeu. Cât privește Noul Testament, acesta evaluează corupția ca lăcomie și lipsă de credință. Reflecția biblică asupra corupției îi obligă pe creștini să construiască o societate lipsită de minciună, ajutând mădularele sale să fie cinstite și credincioase datorită relației pe care o au cu Iisus Hristos, Adam cel Nou prin care umanitatea a fost salvată de rău și de falsitate.
Lupta împotriva corupției implică o educație morală, respect reciproc, construirea unei societăți civile puternice și o cultură care promovează transparența afacerilor.
Corupția care există din timpuri imemoriale este astăzi un obstacol pentru o corectă guvernare. În mai multe părți ale lumii, corupția, văzută prin prisma abuzului în serviciu, a condus la practici ilegale și imorale precum deturnările de fonduri, mita, traficul de influență pentru beneficiile egoiste ale individului în detrimentul celorlalți oameni. Cursul neliniștitor pe care îl ia corupția are consecințe devastatoare asupra bunăstării națiunilor. Corupția este un simptom care ipotechează serios dezvoltarea atât a societății, cât și a instituțiilor publice. Creând inegalități uriașe în distribuirea resurselor, ea face alianță cu nedreptatea socială, acaparând resurse enorme rezervate programelor sociale, otrăvind creșterea economică.
În cuvântul Său, Hristos nu lasă nedojenită ipocrizia și minciuna cărturarilor și fariseilor, numindu-i călăuze oarbe, pline de răpire și lăcomie. El îndeamnă la primenirea lor lăuntrică. Actualitatea mesajului evanghelic se înțelege de la sine: nu e de ajuns să observăm corupția, trebuie să și acționăm împotriva ei.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!