Theologica
Credinţa în Învierea lui Hristos

Credinţa în Învierea lui Hristos

După lectura textului Evangheliei de la Ioan din capitolul 20, versetele 19 la 31, suntem tentaţi să-l acuzăm doar pe Toma de necredinţă şi de lipsă de încredere în realitatea faptic împlinită a cuvintelor rostite de Mântuitorul nostru Iisus Hristos legate de Pătimirea şi Învierea Sa către Apostoli. Necredinţa o găsim şi la Petru, şi la ceilalţi Apostoli, care s-au tulburat atunci când Maria Magdalena le-a vestit Învierea Domnului. În acest sens, Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca ne spune în capitolul 24, versetele 36 şi 37, că, „pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor şi le-a zis: Pace vouă! Iar ei, înspăimântându-se şi înfricoşându-se, credeau că văd duh”. Domnul nostru Iisus Hristos, la fel ca şi în cazul lui Toma, peste o săptămână, îi invită să vadă mâinile şi picioarele Lui, să se încredinţeze şi să constate că nu e duh, ci Dumnezeu-Om Iisus Hristos Cel înviat. Mai mult decât atât, spre a-i convinge pe deplin şi a şterge orice urmă de îndoială din mintea lor, le cere ceva de mâncare şi mănâncă înaintea lor. Care ar fi deosebirea între cei zece Apostoli şi Toma? Cel din urmă îşi exprimă vocal, nu doar mental, îndoiala. În acest context, cred că este relevantă opinia monahului Nicolae Steinhardt, care spune: „Nu încape, aşadar, dubiu că n-au crezut: toţi, nu doar Toma. N-au crezut pentru că nici nu era de crezut! Într-atâta trebuie să le fi apărut răstignirea, moartea şi înfrângerea lui Iisus drept definitive şi ireversibile”. De aceea, arătările Domnului de după Înviere sunt mărturii ale realităţii Învierii Mântuitorului mai presus de înţelegerea noastră raţională, dar în deplin acord cu perceperea spirituală asupra sensului existenţei omului cu Hristos şi în Hristos Cel înviat, chezăşie a învierii noastre. Consemnarea din Evanghelia după Ioan a cazului necredinţei şi încredinţării lui Toma prin arătarea Domnului după Învierea Sa este o taină a credinţei pe care nu o desluşim decât în fericirea adresată de către Hristos nouă celor care nu am văzut şi am crezut. Integrarea în această fericire rostită de Domnul nostru Iisus Hristos se face prin credinţa noastră cuprinsă sub aspect cognitiv şi spiritual în realitatea de nezdruncinat a Învierii Domnului. Pentru creştin, ca om al credinţei nestrămutate, Învierea Domnului nu este doar un moment de sărbătoare, ci în primul rând este o afirmare a credinţei, după expresia Sfântului Apostol Pavel din Întâia Epistolă către Corinteni capitolul 15, versetele 20-22 : „Hristos a înviat din morţi, fiind începătura (a Învierii) celor adormiţi. Că de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot aşa printr-un om, şi învierea morţilor. Căci precum în Adam toţi mor, aşa şi în Hristos toţi vor învia”.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!