Reportaj
Credinţă în oraşul fără biserică

Credinţă în oraşul fără biserică

Mircea Toma, 29 Mai 2010

"Victoria este primul oraş nou-apărut pe harta Republicii Populare Române. Tot ce se întâmplă aici, în aşezarea de la poalele Făgăraşilor, este direct raportat la existenţa combinatului chimic. Nu există casă, apartament în care să nu locuiască un muncitor, un inginer sau un tehnician din sfera chimiei (…). Te surprinde de la început liniştea care stăpâneşte locul. De fapt, localnicii sunt la lucru" (din ziarul Scânteia din 27 aprilie 1965). Aşa descria presa, în aerul triumfalist al vremii, realitatea cotidiană dintr-o aşezare nouă în "patria socialistă".

Oraşul Victoria - fostă colonie industrială în judeţul Braşov - a început să fie construit în anul 1948, ca urmare a dezvoltării unui combinat chimic. Dacă la început numele de "Ucea Fabricii", "Ucea Roşie" sau "Ucea-Colonie" vorbeau fără echivoc despre geneza industrială a aşezării, din 1954 a fost rebotezat în Victoria, în spiritul aşa-numitului progres "multilateral" al erei comuniste. Oraşul trebuia să devină reprezentativ pentru "omul nou" gândit de ideologia roşie, al cărui unic ţel era productivitatea în slujba clasei muncitoare. Pentru aceasta, Victoria nu trebuia să cuprindă vreo urmă de "elemente burgheze şi reacţionare" şi nici... retrograde. În categoria acestora din urmă intrau, evident, lăcaşurile şi însemnele religioase. Şi totuşi, în ciuda opreliştilor regimului, câţiva oameni aduşi din colţurile ţării să muncească aici au reuşit să îşi păstreze şi chiar să-şi cultive credinţa strămoşilor.

"În '46 am venit aici. Nu era oraş, nu era nimic. Pustiu! Am lucrat în combinat şi, pe furiş, aşa, cum ar veni, am luat iniţiativa de s-a făcut biserica... Oraşul era oraşul fără biserică.

Aşa era numit...

Aşa era numit. Şi am făcut această sfântă biserică de la fundaţie..."

Până în 1979, slujbele religioase erau oficiate într-un fost grajd

Moş Isac Dumitru este unul dintre cei care şi-au dorit o biserică în oraşul fără biserică. Astfel, împreună cu părintele Cornel Codrea şi cu zeci de credincioşi din Victoria a ridicat, pe ascuns, o biserică, în demisolul casei parohiale - o casă ce primise aprobare de construcţie în anul 1979. Însă, până atunci, slujbele religioase erau oficiate într-un fost grajd.

În '71, la 1 noiembrie, începe părintele Cornel Codrea povestea strădaniilor sale. "Am venit aici în nădejdea că o să facem o biserică nouă. Cum erau timpurile atunci - oraşul trebuia să se construiască fără biserică -, noi slujeam într-un fost grajd, la un cetăţean. În '77 am făcut proiectul pentru casa parohială, nu pentru biserică. Atunci era Virgil Trofin la Braşov (prim-secretar al organizaţiei judeţene a PCR, n. red.), Dumnezeu să-l ierte - pe el îl pomenim tot timpul ca fiind ctitor al bisericii aceleia... Pentru că, dacă nu era dânsul, nu se putea face, pur şi simplu... Am făcut rost de materiale - în â78 - şi-am lucrat până în '81. În '81 ne-am mutat de la casa unde eram noi cu biserica... în Biserica "Cuvioasa Parascheva"... încât, în '89 - la 1 octombrie - s-a sfinţit biserica".

"Am ridicat biserica pe ascuns…"

Aţi avut aprobările din partea regimului?

Eee... am fost ameninţat, am fost... Dumnezeu să ne ierte. Cu toate ameninţările, şi toate... am făcut. Şi am plătit şi daune şi... ce s-o cerut, aia am făcut, dar n-am cedat.

Da' se ştia că acolo construiaţi o biserică?!

Au venit de la judeţ doi împuterniciţi de la Departamentul Cultelor ca să ne înfricoşeze: Mâine să faceţi, să dregeţi, să stricaţi... şi nu s-a întâmplat nimic. Şi ne-a ajutat Dumnezeu şi în '89 am sfinţit biserica - a fost Înalt Preasfinţitul Antonie (Plămădeală, fost mitropolit al Ardealului, n. red.) - vai, ce frumos a fost!

De la părintele Cornel Codrea am mai aflat că biserica nu ar fi fost ridicată fără ajutorul credincioşilor şi a unor oameni de bună-credinţă din instituţiile statului din acea perioadă, fapt confirmat de domnul Mândra şi de părintele Octavian Smădu: "Întâi au fost placaţi pereţii - spune domnul Mândra, unul dintre localnici - închişi cu pefeleu, am băgat cărămida înăuntru şi a început zidirea.

"Pe ascuns, aşa, am ridicat biserica... Da, pe ascuns. Cu toate astea s-a auzit la Consiliul Judeţean şi... au fost trimişi oameni care să interzică părintelui a mai continua lucrările... ba chiar să dărâme ceea ce se făcuse, lucru pentru care pentru o perioadă au fost şi stagnate lucrările, după care părintele a insistat şi din nou s-a început, din nou s-a continuat cu zidirea... Oamenii au fost foarte aproape de părintele Cornel şi fiecare după cum a putut, în timpul liber, şi cu bani, şi cu lucrul, a contribuit la continuarea lucrărilor la biserică, cu toate că se ştia că este interzis; dar toţi oamenii din oraş şi-au dorit să aibă o biserică. Propriu-zis nu ne-a fost teamă de noi, dar ne-a fost teamă de părintele. Ştiam că o să aibă ceva repercusiuni asupra Sfinţiei Sale - au şi fost, pentru că a fost chemat în nenumărate rânduri şi interogat şi i s-a interzis a-şi continua lucrările; dar dânsul, cu sprijinul - totuşi, cu mare sprijin - din partea primarului de atunci, Roşoiu Nicolae, care se trage tot din zona noastră, din Sâmbăta de Sus, acesta i-a dat tot sprijinul pânâ la urmă şi a dus lucrările la bun sfârşit, cu toate interdicţiile care au fost date... Fiecare om mai avea câte o relaţie şi acestea (lucrările, n. red.) au înaintat şi s-au continuat pânâ la urmă şi s-a văzut ridicată biserica."

"Primarul mă amenda, dar tot el plătea amenda..."

Când am venit, aici, în 1985 - continuă părintele Octavian Smădu - mi-a spus părintele Codrea: "Dragă, zice, să-l pomeniţi la ctitori pe Virgil." "Eu l-am pomenit pe Virgil; n-am întrebat altceva. Mi s-a spus, aşa am făcut. Slujeam cu părintele acolo, când eram eu de rând la proscomidie îl pomeneam pe Virgil. Nu ştiam care Virgil. Şi nici n-am întrebat pe părintele. După aceea, îmi spune: "Dragă, să-l treci pe Virgil la cei decedaţi." L-am trecut. Şi după aceea m-a întrebat o dată: "Dragă, ştii cine a fost Virgil ăsta?" Un Virgil. Nu mă interesează pe mine. Mi-am făcut datoria şi... atât. Zice: Virgil Trofin, fost prim-secretar la Braşov. El a spus oamenilor: "Mergeţi şi faceţi biserica, acolo, în continuare - unde este acum Biserica "Cuvioasa Parascheva".

Unde erau grajdurile acelea...

Nu, era o magazie, aşa... Şi, deci, Virgil Trofin ştia. Dar vedeţi că ceilalţi, unii reclamau, că: "Fac biserică! Ce fac!? Ce nu fac, acolo!?" Şi iată că Virgil Trofin este între ctitorii Bisericii "Cuvioasa Parascheva" - om de la Braşov. Atunci a fost şi domnul Roşoiu - era primar aici - şi în taină l-a ajutat pe părintele Codrea. Îl amenda, dar plătea domnul Roşoiu amenda. Aşa ne-a spus părintele Codrea: "Trebuia să mă amendeze… mă amenda cu o sută de lei... Şi apoi, după aceea - după '90 - am suferit mai mult ca atunci. Dar au trecut toate..."

În prezent, zilnic, pragul Bisericii "Sfânta Cuvioasă Parascheva" din oraşul Victoria este trecut de zeci de credincioşi. Ei simt binecuvântarea lui Dumnezeu, pentru că, aici, în oraşul fără biserică, după anul 1989 s-au ridicat încă trei biserici.

"Vin la biserică aici - spune o bătrână -, dar mă mai duc la biserică şi într-o parte şi într-alta, la toate bisericile, că acuma, iată că suntem privilegiaţi că mai avem pe lângă această bisericuţă iniţială, improvizată, din acea numită "şură" - noi mai avem încă trei biserici şi, depinde de evenimente; eu sunt foarte motivată când mă duc şi-ntr-o parte, şi într-alta. Daâ este o mare bucurie şi este o mare plăcere să ai de unde alege, să zic aşa... De altfel, un credincios merge la biserică pentru liniştirea sa interioară... Pentru o linişte pe care în altă parte nu o găseşti cu atâta uşurinţă, şi cântecele de aici, şi slujba te fac să te simţi aşa, ca om, puţin mai liniştit şi mai împlinit cu tine... şi să-ţi iei, până la urmă, partea bună a lucrurilor, să vezi întotdeauna partea pozitivă - să fii mai optimist!"


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!