Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Documentar Crucea - izvorul Tainelor

Crucea - izvorul Tainelor

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Documentar

În iconomia mântuirii, crucea are un rol esențial. Nu în zadar zice Sfântul Pavel în Epistola către Galateni în capitolul 6, versetul 14: „Iar mie, să nu‑mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume!” Sunt nenumă­ra­te scrierile care se referă la preacinstirea Sfintei Cruci. Noi ne oprim în acest text la Jertfa răscumpărătoare de pe Sfânta Cruce care este actualizată în Sfânta Liturghie.

Zice psalmistul David în Psalmul 73, versetul 13: „Dumnezeu, Împăratul nostru, îna­inte de veac a făcut mântuire în mijlocul pământului”. Crucea Domnului a fost înfiptă pe Golgota, în „mijlocul pământului”. Acolo era mormântul lui Adam. Crucea a fost înfiptă deasupra și Prea­sfântul Sânge al Domnului Hristos a curs peste craniul lui. Domnul Hristos S‑a întrupat pentru mântuirea întregii omeniri care zăcea în păcat de la Adam și până la sfârșitul veacurilor. Știm ce spune Sfântul Pavel în Epistola către Romani în capitolul 5, versetul 12, subliniind acest adevăr: „Printr‑un om a intrat păcatul în lume și prin păcat moartea, și moartea a trecut la toți oamenii, pentru că toți au păcătuit în el”. Toți au păcătuit în Adam. Sângele Preasfânt al Domnului Iisus Hristos este Jertfă de răscumpărare pentru întreaga omenire. Pentru că tot Apostolul Pavel spune mai apoi în Epistola către Romani, în capitolul 5, că, dacă printr‑un om a venit moartea la toată lumea, printr‑un Om, prin Domnul Iisus Hristos, a venit mântuirea la toată lumea. Și, în mod magistral, înțelegem lucrul acesta citind în Evanghelia după Ioan în capitolul 19, începând cu versetul 34: „Atunci când Domnul și‑a dat sufletul pe Cruce, unul dintre ostași cu sulița a împuns coasta Lui și îndată a ieșit sânge și apă”. Au ieșit Sângele Sfintei Euharistii și apa Botezului. Iată de ce Jertfa răscumpărătoare de pe Crucea de pe Golgota este actualizată în Sfânta Liturghie. Atunci când preotul pregătește darurile de pâine și de vin, ridică prescura și spune un tropar foarte sugestiv, care ne face pe noi să ne gândim că, efectiv, Jertfa răscumpărătoare de pe Cruce este actualizată în Sfânta Liturghie. Și zice acel tropar așa: „Răscumpăratu‑ne‑ai pe noi din blestemul Legii cu scump Sângele Tău, pe cruce fiind răstignit și cu sulița fiind împuns, nemurire ai izvorât oamenilor, Mântuitorul nostru, slavă Ție”1 .

Când preotul pregătește părticica de prescură numită agneț, care, mai târziu, la Sfânta Liturghie, va deveni Trupul lui Hristos, spune lucrul următor: „Se jertfește Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii, pentru viața și mântuirea lumii”2 și apoi, străpungând agnețul, zice: „Unul dintre ostași, cu sulița coasta Lui a străpuns, și îndată a ieșit Sânge și apă, și cel ce a văzut a mărturisit și adevărată este mărturisirea lui”3.

Va spune lumea aceasta secularizată, cu tendința de a raționaliza toate lucrurile, că sunt simboluri frumoase. Nu sunt simboluri frumoase, ci efectiv o realitate. Pentru că Domnul Hristos, atunci când a luat pâinea și a binecuvântat‑o, a frânt‑o și a dat‑o Ucenicilor, a spus: „Acesta este Trupul Meu”. Acesta nu este un simbol, acesta este Trupul Meu. Și când a luat paharul pe care l‑a binecuvântat și l‑a împărțit a zis: „Beți dintru acesta toți, acesta este Sângele Meu care pentru voi și pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor”. Tot acest ritual sfânt de la Liturghie nu este un simbol, ci o realitate sfântă. Și zice Sfântul Nicolae Cabasila în tâlcuirea pe care o face Liturghiei: „Jertfa liturgică se săvârșește în clipa Sfințirii darurilor, atunci când preotul invocă Duhul Sfânt și Îl roagă pe Dumnezeu să facă pâinea, Preasfânt Trupul Hristosului Său, și ceea ce este în Potir, Preasfânt Sângele Lui”4. Zice Nicolae Cabasila că nu e o închipuire, nici simbol, ci jertfă adevărată. Nu pâinea se jertfește, ci Însuși Trupul lui Hristos, Jertfa Mielului lui Dumnezeu este una singură, cea adusă o dată pe Cruce. Cu alte cuvinte, în clipa sfințirii prescurii și a vinului, ele devin Trupul și Sângele Domnului, ele sunt actualizarea Jertfei de atunci, din anul 33, de pe Cruce, nu este o a doua jertfire, e aceeași una, pentru că Liturghia actualizează până la sfârșitul veacurilor Jertfa răscumpărătoare a Domnului nostru Iisus Hristos.

Referitor la Jertfa răscumpărătoare ce se actualizează în Liturghie, Părintele Stăniloae, marele nostru teolog, zice așa: „Conținutul morții lui Hristos, ca jertfă îndreptată spre Dumnezeu, și cu mare efect pentru umanitatea Sa, este o totală predare a lui Hristos ca om Tatălui, iar motivația suferinței implicată în ea, din cauza legăturii Lui cu oamenii, cu noi, cu cei înstrăinați de Dumnezeu, este adânca și totala Lui compătimire pentru oameni. Compătimirea aceasta, dusă până la moartea pentru ei ca predare totală Tatălui, ca să îi facă și pe ei înșiși să se predea Tatălui, este ea însăși o forță eficientă asupra lor, dar și asupra umanității întregi”5. Așadar, la Sfânta Liturghie, se actualizează Jertfa răscumpărătoare de pe Crucea Golgotei.

Dacă noi prin Taine ne naștem din nou, trebuie să și demonstrăm lucrul acesta, că harul lui Dumnezeu lucrează în noi cu putere și că noi conlucrăm cu harul Său și trăim ca niște oameni născuți din nou. Altfel, dacă din nou îno­tăm în noroiul păcatelor de mai înainte, n‑am realizat nimic. Sfântul Pavel în Epistola către Romani, în capitolul 6, versetul 4, face o subliniere foarte importantă: „Ne‑am îngropat cu El, în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii”, iar în versetele 11‑13 spune: „Așa și voi socotiți‑vă că sunteți morți păcatului, dar vii pentru Dumnezeu, în Hristos Iisus, Domnul nostru”. Este categoric Sfântul Pavel, pentru că el însuși a avut această experiență a nașterii din nou, a morții și a învierii în Hristos, și apoi a fost un alt om. În Epistola către Galateni, în capitolul 2, versetul 20, spune Sfântul Pavel: „M‑am răstignit împreună cu Hristos; și nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața mea de acum, în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, Care m‑a iubit și S‑a dat pe Sine Însuși pentru mine”.

Cum mă răstignesc împreună cu Hristos și cum trăiește Hristos în mine? Cei ce au reușit efectiv să se nască din nou și să ducă o viață frumoasă au avut și privilegiul de a vedea cum la Sfânta Liturghie este actualizată Jertfa răscumpărătoare. Dacă la Liturghie se actualizează Jertfa Răscumpărătoare, dacă prin Taine ne naștem din nou, să nu uităm că un om născut din nou nu mai poate trăi oricum. Sfântul Pavel ne spune: „M‑am răstignit împreună cu Hristos; și nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine” (Galateni 2, 20).

Sfinții Părinți ne spun că ne răstignim împreună cu Hristos prin patru cuie duhovnicești: aducerea aminte de moarte, aducerea aminte de Judecată, aducerea aminte de rai și aducerea aminte de iad.

Note:

1Liturghier, EIBMBOR, București, 2012, p. 117.

2 Ibidem, p. 119.

3 Ibidem.

4 ‑Nicolae Cabasila, Tâlcuirea Dum­nezeieștii Liturghii, București, 1989, p. 79.

5 ‑Pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. 2, EIBMBOR, Bucu­rești, 1978, p. 132.