Ctitoria domnitorului Sturdza, mărturie a Ortodoxiei româneşti

Capela ortodoxă română „Sfântul Arhanghel Mihail“, din oraşul Baden-Baden, Germania, situat la poalele Munţilor Pădurea Neagră, ctitoria domnitorului moldovean Mihail Sturdza, este dovada vie a credinţei ortodoxe româneşti într-o ţară îndepărtată. Încadrată de „arborii mamut“ de sequoia şi îmbrăţişată de magnoliile feerice, ctitoria lui Sturdza capătă un farmec aparte, unde simţi duhul autentic al Ortodoxiei şi mireasma rugăciunii.

În amintirea prinţului Mihail, fiul său, care a murit pe neaşteptate la vârsta de 17 ani, la Paris, unde studia la Liceul „Napoleon Bonaparte“, Mihail Sturdza a ridicat în Baden-Baden o capelă funerară, antrenând în ridicarea lăcaşului cu pereţi de marmură cei mai renumiţi artişti ai vremii.

Sturdza Kapelle sau Capela „Mihail Stourdza“, bijuterie a stilului neoclasic, a fost ridicată între anii 1863 şi 1866, după planurile arhitecţilor Leo von Klenze şi G. Dollmann. Ctitorul lăcaşului de închinare, principele Mihail Sturdza, după revoluţia din 1848 a părăsit tronul şi ţara, împreună cu familia sa şi a plecat la Paris, unde se va stabili în 1849, după un scurt popas la Viena. Fiind apropiaţi ai familiilor princiare ruseşti, membrii familiei fostului domnitor moldovean petreceau cu predilecţie vara în frumosul oraş Baden-Baden din Germania, unde aveau şi un palat, situat chiar în centrul staţiunii balneare.

Activităţi şi lucrări  desfăşurate în perioada 2009-2013

Începând cu 15 martie 2008, capela românească din Baden-Baden îl are ca preot slujitor pe părintele Ionuţ Bogdan Stavarachi. A fost hirotonit preot la 4 septembrie 2005, slujind la Biserica „Sfântul Gheorghe“ - Catedrala mitropolitană veche din Iaşi, până în 2006. Apoi a slujit la Mănăstirea Galata, la Parohia „Sfântul Arhidiacon Ştefan“ - Metalurgie din Iaşi. Odată ajuns în Germania, pr. Bogdan Stavarachi şi-a propus o serie de proiecte, în colaborare cu primăria locală. „Începând cu anul 2009 am organizat expoziţia «Icoana, poartă spre cer». Tot în 2009 am tipărit monografia capelei în cinci limbi (germană, română, engleză, franceză şi rusă). De asemenea, am realizat site-ul capelei şi am introdus-o în circuitul turistic oficial, ştiut fiind că în Baden-Baden se efectuează zilnic trei vizite ghidate ale oraşului. În anul 2012 au debutat cele mai ample lucrări de restaurare a capelei de până acum şi care sperăm că se vor încheia în 2016. În urma multiplelor întâlniri cu diverse comisii de la Oficiul pentru Monumente Istorice şi cu responsabilii primăriei, s-au constatat mai multe deficienţe, care nu au fost sesizate în perioadele trecute, când s-au mai făcut intervenţii la capelă şi care afectau sau puteau afecta în viitor structura aşezământului. Astfel s-au efectuat următoarele lucrări: crearea reţelei de canalizare din jurul capelei, care să preia apa pluvială şi cea din bazinele de colectare şi captare şi conectarea ei la reţeaua de canalizare a oraşului (până acum doar casa avea canalizare); a fost construit un canal de drenaj. La lucrările de decapare care s-au efectuat la începutul lunii septembrie, s-a constatat cu surprindere că drenajul vechi era doar pe o treime din circumferinţa criptei şi de o adâncime de doar 1,85 m. Astfel, apa pluvială şi izvoarele din munte se infiltrau permanent în perete, deteriorându-l. Lucrările s-au desfăşurat în trei etape şi au durat 10 săptămâni. S-au făcut săpături, s-au ridicat pereţii de susţinere, s-au turnat în beton vase de colectare, de unde apa va fi ridicată în canalizare cu ajutorul unor pompe automate ce au fost montate în aprilie anul acesta, s-au turnat în pământ pilonii şi blocurile de beton de susţinere, care să preia şi să stabilizeze structura şi s-au făcut gurile de ventilare; montarea sistemului de protecţie împotriva fulgerelor. Capela nu a avut sistem paratrăsnet şi de aceea în mai 2013 am montat unul. Pe lângă toate aceste lucrări de consolidare a capelei, de fiecare dată când avem posibilitatea îi ajutăm pe cei nevoiaşi“, ne-a spus pr. Ionuţ Bogdan Stavarachi.

Rugăciunea domnitorului Mihail Sturdza pentru fiul său

Deasupra uşii de intrare în pronaos (în interior), se află inscripţia votivă, în limba greacă, cu următorul text: „O, Dumnezeule! Primeşte în milostivirea Ta, pentru slujba celor care vin la Tine, biserica aceasta clădită de inima nemângâiată a părinţilor, adică a Domnitorului Mihail Sturdza şi a Doamnei Smaragda Sturdza, născută Vogoride, închinând acest sfânt lăcaş memoriei prea iubitului lor fiu, principele Mihail Sturdza, născut la Iaşi în 19/31 decembrie 1846 şi răposat la Paris la 18/30 iunie 1863. Primeşte, Atotputernice Doamne, rugăciunile aceluia care a fost chemat în locaşurile cereşti, pentru ca atunci când va veni plinirea vremii să fie şi ei împreună cu el în viaţa viitoare, fericită, aşa cum se află acum inimile lor unite, fără să se despartă“.

La intrare, în interior, în partea dreaptă, este reprezentat principele Mihail Sturdza (1794-1884), alături de fiica sa, Maria (1848-1905), care a fost căsătorită cu prinţul rus Gorceacoff, iar în partea stângă portretele prinţesei Smaragda Stourdza alături de fiul ei Mihail. Aceste patru tablouri au fost pictate pe plăci de cupru în anul 1866, la Paris, de renumitul pictor francez J. Perignon. În cripta care se află sub altarul bisericii îşi dorm somnul de veci domnul Mihail Sturdza (†1884), soţia sa Smaragda (†1885) şi copiii lor: prinţesa Maria (†1905) şi prinţul Mihail (†1863). În mijlocul bisericii, în partea dreaptă, prinţul Mihail stă parcă de veghe, el fiind înfăţişat la studiu în Paris, printr-un monument funerar, lucrare executată de sculptorul italian Rinaldo Rinaldi, în marmură de Carrara. În partea opusă se află monumentul executat de francezul Thomas Gabriel, care-i înfăţişează pe părinţii îndureraţi.

Observăm aşadar că Leo von Klenze a adus în această capelă toată experienţa sa, combinând în ultima sa lucrare într-un mod inspirat şi armonios elemente renascentiste cu structură neoclasică şi cu elemente populare germane, hărăzindu-i astfel capelei menirea de punte între Orient şi Occident. Una dintre cele mai deosebite realizări este cupola cu diametrul de 24 m, replică în miniatură a cupolei Catedralei San Pietro de la Vatican. Aceasta, datorită tehnicii deosebite folosite, conferă capelei o acustică deosebită.