Reportaj
Elevii din Mesteacăn, bucuroşi pentru cărţile primite în dar

Cu ochii deschiși spre nevoile altora

Raluca Brodner, 17 Iulie 2016

De aproape doi ani de zile, elevii Şcolii Gimnaziale „Anastasia Popescu” poartă de grijă unor colegi de generaţie aflaţi la sute de kilometri distanţă de Bucureşti. Ajutorul lor pentru învăţăceii Şcolii primare din satul Mesteacăn, Neamţ, constă în donaţii de cărţi, jucării, îmbrăcăminte, rechizite. Mai mult, şcolarii bucureşteni au contribuit la electrificarea satului braşovean Holbav, prin strângerea unei sume de bani obţinute din organizarea de târguri cu produse realizate de aceştia. Activităţile elevilor fac parte din proiectul „Adoptă o şcoală” - „o premieră la nivel naţional, care dorește să genereze o schimbare necesară în educaţie și presupune sprijin reciproc între unitățile școlare”, potrivit profesoarei Mona Şerbănescu, directoare generală a instituţiei de învăţământ din Capitală.

Ideea „Adoptă o şcoală” a pornit de la un reportaj TV, explică profesoara Mona Şerbănescu, care îşi aminteşte că învăţătoarea şi preotul din satul Mesteacăn solicitau sprijin pentru refacerea bibliotecii şcolare. Directoarea a fost impresionată în mod deosebit de o fetiţă care a spus că are ca basm preferat „Albă-ca-Zăpada”, însă, la întrebarea dacă l-a citit, copila a răspuns negativ, deoarece nu avea cartea. Într-un timp record, elevii şi dascălii de la Şcoala „Anastasia Popescu” au strâns cărţi, rechizite, îmbrăcăminte, jucării şi le-au trimis copiilor din localitatea nemţeană, cu care menţin un dialog constant prin schimb de idei, participări comune la concursuri şi realizări de proiecte.

„Acest proiect își propune să sensibilizeze în primul rând conducerile școlilor cu potențial uman și material din țară, școli publice sau private, care să poată prelua în grijă, adică <să adopte> școli din comunități sărace și închise, unde copiii, așa ca la Mesteacăn, doresc să citească și nu au cărți, doresc să învețe și nu au manuale. Cel mai adesea, lângă ei se află oameni care ar dori să îi sprijine, și chiar o fac, dar ale căror posibilitați materiale sunt, de asemenea, limitate. Este cazul învățătoarei Gabriela Blănaru de la Școala primară Mesteacăn, care, oricât și-ar dori, nu are cum să susțină, din fonduri proprii, copiii din clasele la care predă, cu toate că, cel mai adesea, ea procură manualele, rechizitele și materialele auxiliare”, lămureşte directoarea Şcolii „Anastasia Popescu”, prezentă cu câteva luni bune în urmă în mijlocul comunităţii din nordul-estul ţării.

Educaţia, lumină pentru viitor

Fotografii cu oameni mici şi mari din satul Holbav, situat la nici o oră distanţă de Braşov, sunt expuse pe unul dintre panourile unităţii de învăţământ bucureştene. Surprinde imaginea unei fetiţe care citeşte la lumina lumânării! Alţi asemenea 29 de copii, dintre care 16 merg la şcoală, iar patru la grădiniţă, au fost ţinuţi multă vreme în întuneric, fără să cunoască beneficiile curentului electric. Până într-o zi când o mână de voluntari ai Asociaţiei „Free Mioriţa” au instalat panouri electrice în gospodăriile acestor familii. „Lumină pentru România” se numeşte demersul umanitar al asociaţiei, la care s-au alăturat cu multă dăruire elevii de la „Anastasia Popescu”. Aşa se face că micuţii inimoşi au organizat târguri speciale, dedicate acestei campanii, şi au reuşit să strângă fonduri de peste o mie de lei, ca o contribuţie din partea lor pentru procurarea unor materiale care să ajute la electrificarea satului. Copiii din Holbav au fost încântaţi de gestul prietenesc şi s-au declarat recunoscători pentru cărţile, jucăriile, hainele şi scrisorile primite. Corespondenţa prin mesaje la plic, scrise de mână, între elevii din Bucureşti şi cei din Holbav a fost subiectul unei expoziţii captivante, găzduită de şcoala organizatoare. „Vă salutăm! Noi vă scriem de aici, dintr-un confort pe care nu l-am câştigat prin noi înşine, pe care nu îl conştientizăm şi pe care, categoric, nu îl merităm mai mult decât voi. Cu pretenţia naivă că înţelegem greutăţile prin care treceţi, noi, cei ce am ales să nu ne resemnăm, v-am trimis câteva rânduri. Nu ştiu cum să vă conving că ceea ce vă spun nu sunt doar vorbe goale, dar vă asigur că noi încercăm să vă ajutăm. Şi noi suntem copii exact ca voi, deşi, poate pe nedrept, mai norocoşi, şi singurul lucru demn de făcut este să lăsăm la o parte indiferenţa şi acest egoism alimentat de îndestulare şi să <împărţim> șansele cu voi. Suntem mulţi dornici să ne implicăm cât mai mult şi cât mai concret şi sperăm că, împreună, vom schimba această situaţie vitregă în care se află ţara noastră în prezent”, este scrisoarea Taniei Şendroiu, din clasa a VIII-a „Domniţa Maria”, de la Şcoala „Anastasia Popescu”.
„A fost pentru prima dată când am trimis o scrisoare. Am corespondat cu Ioana, o fată de 14 ani. I-am trimis o carte şi am discutat pe marginea ei”, se exprimă cu entuziasm Crina Denisa Sandu, elevă în clasa a VII-a „Domniţa Bălaşa”, Şcoala „Anastasia Popescu”. Colega Crinei, Anastasia Cuzuc, vorbeşte despre ce a însemnat „experienţa Holbav” pentru colectivul clasei: „Ne-am făcut noi prieteni. Deşi nu îi cunoaştem, sunt copii cărora le-am expediat scrisori şi ei ne-au răspuns, le-am trimis pachete. Pot spune că am câştigat foarte multă experienţă spirituală, pentru că am ajutat oameni care au avut nevoie de noi la un moment dat”. Ana Francesca Vlaicu, o altă elevă din clasa a VII-a „Domniţa Bălaşa”, adaugă cu maturitate: „Am conştientizat că noi risipim foarte mult, de cele mai multe ori fără băgare de seamă, şi asta este o problemă. Ar trebui să deschidem ochii, să ne uităm la cei care nu au atâtea ca noi, să-i ajutăm să aibă o viaţă mai bună şi să apreciem tot ce avem, pentru că nu se ştie când poţi rămâne fără nimic”.
Din experienţa acumulată până în prezent, părerea unanimă a cadrelor didactice de la Şcoala „Anastasia Popescu” referitoare la proiectul „Adoptă o şcoală” este aceea că deschiderea cu care această inițiativă va fi primită va deveni, la rândul său, o șansă pentru elevii și personalul școlilor care vor „adopta” alte școli, prin oportunitatea de a cunoaște medii noi, de a stabili dialoguri, într-un cuvânt, de a se îmbogăți în plan calitativ și a deveni, la rândul lor, exemple de bună practică în educație.


Galerie foto:
 

 

 

Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!