Editorial
Pr. Constantin Necula

Cultivați curiozitatea și creativitatea

Aud deseori, la criticii orei de Religie, că spălăm pe creier copiii. Privesc la notițele luate la inspecțiile de grad ori la diverse întâlniri cu pruncii și tinerii, în săli ori clase, pe terenul pastoral al întâlnirii ca sărbătoare. Și mi-aduc mereu aminte de sutele, dacă nu miile, de întrebări ori răspunsuri de-a dreptul trăsnite, chiar haioase propuse dialogului de către ei, prietenii noștri educaționali. Rămân mereu impresionat de valoarea lor de lecție deschisă. Fie că ne spun că „Dumnezeu plânge pentru că s-a rănit un înger”, fie că ne întreabă „ce cuprinde fișa postului lui Dumnezeu” ori ne provoacă să spunem „exact” cu ce anume se ocupă Dumnezeu, copiii se produc, își încurajează spiritul critic, deseori alunecând în ironii fine ori bășcălii îngrijorătoare pentru cel nededat la cultura dialogului.

E greu să ai elevii sinceri. E dificil, pentru că ora de Religie, de cele mai multe ori, funcționează ca o supapă de aerisire pentru toate frustrările ce-i rănesc în sistemul educațional căreia-i aparțin. Dificultatea este cu atât mai mare cu cât au dinainte câte un teolog scrobit ori câte o pedagogă mai atentă la planul de lecție decât la planul de viață al lor, al partenerilor noștri educaționali. E de neiertat să uităm că pentru ei ținem cursul, pentru ei propunem testul și nu pentru aparatul administrativ.

Încercarea cea mai de preț nu mai este demult nota din catalog ori carnet - care exprimă gradul de nemulțumire al profesorilor, cât menținerea în oră a atenției elevului, transmiterea către el a informației care să-l ajute să înțeleagă taina Universului și prin prisma gândirii creștine.

Amintindu-și copilăria școlărească, Denis Pennac, ale cărui lucrări nu trebuie să lipsească formării pedagogice a profesorului de Religie și nu numai acestuia, amintește cât de importante sunt cuvintele profesorului în alchimia reținerii și menținerii informației. El scrie: „Cuvintele profesorului nu sunt decât bucăți plutitoare de lemn de care elevul slab se agață pe un râu al cărui curent îl trage spre cascada cea mare. Repetă ce a zis profesorul. Nu pentru ca asta să aibă vreo noimă, nu pentru ca regula să devină palpabilă, nici pomeneală, ci doar să fie, pe moment, un liman, ca să «mă lase în pace». Sau ca să mă iubească. Absolut cu orice preț”. Apoi continuă, definind rostul pentru care scrie cartea despre școală: „- Atunci o carte de­spre școală? Nu ți se pare că sunt destule? - Nu despre școală! Toată lumea se ocupă de școală, eterna dispută a anticilor cu modernii: programul ei, rolul ei social, finalitățile ei, școala de ieri, cea de mâine... Nu, va fi o carte despre elevul slab, greu de cap! Despre durerea de a nu înțelege și despre pagubele ei colaterale” (Necazuri în școală, Polirom, 2008, p. 20).

Atenție! Educația este despre elev, nu despre școală. Educația religioasă este de­spre elev, nu despre școală. Despre modul în care descoperim curiozitatea copilului despre educarea sufletului său întru Dumnezeu. Și cum să-i menținem atenția în aria creativității luminoase, fără a-i produce, cum ar spune un alt tânăr prieten, „daune totale” atunci când nu se încadrează în schema noastră proprie. Pentru Einstein, cele mai importante calități ale unui elev sunt creativitatea și personalitatea. Ne-o spune Robert Schulman povestind despre studiile acestuia (Dragă profesore Einstein, volum coordonat de Alice Calaprice, Ed. Humanitas, 2016, p. 83). Acestea le respectă Profesorul și prietenul Einstein în răspunsurile către copiii din țări, lumi și școli diferite.

A respecta creativitatea copilului înseamnă a renunța deseori la manual, la programă ori la teama absurdă că nu-ți termini și materia ce o ai de predat. Să recunoaștem. E un lux pe care doar la ora de Religie ni-l putem permite, anume acela de a asculta copiii din ceea ce cred, nu din ceea ce rețin, din ceea ce visează, nu din ceea ce memorează. Desigur că avem exigențe profesionale și administrative. Dar ele nu pot astupa izvorul creator, care este inima copiilor, curiozitatea și creativitatea lor. Uneori nu ne convine, gureșii noștri prieteni vor mereu să vorbim despre altceva decât ne-am gândit noi. Atunci e momentul să învățăm să gândim cu ei. Fără clișee, fără etichetări ori răspunsuri artificiale, doar ca să părem că suntem o materie serioasă de studiu. Ora de Religie propune, în fond, viața. Iar viața este un mare exercițiu de curiozitate și creativitate în răspunsuri. Merită încercat.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!