Sănătate
Usturoiul nu trebuie să lipsească din alimentația bolnavilor de candidoză

Cum putem trata candidoza

Candidoza este o îmbolnăvire a mucoaselor, provocată de acţiunea unei ciuperci din genul Candida, prezentă în microflora normală din organism, cu localizări foarte variate. Fitoterapia recomandă o serie întreagă de plante medicinale cu efecte calmante și de stimulare a sistemului imunitar.

 Există mai multe specii de Candida, cea mai răspândită fiind Candida albicans. Se consideră că aproximativ 90% din populaţie este purtătoare a acestei ciuperci în microflora intesti­nală normală, fără a i se simţi prezenţa prin simptome caracteristice. Ciuperca poate deveni agresivă atunci când se modifică echilibrul dintre microorganismele prezente. Înmul­ţirea rapidă a Candida albicans are loc îndeosebi după un tratament sever cu antibiotice, care distrug unele specii de bacterii cu rol de a menţine raportul optim în componentele florei microbiene. Alţi factori care favo­rizează declan­şarea bolii sunt: stresul, sarcina la femei, bolile intestinale grave, boli endocrine, hipoaciditate gas­trică, diabetul zaharat, SIDA şi scăderea capa­cităţii de autoapă­rare antiinfec­ţioasă ca urmare a tratamentelor orale cu corticosteroizi, medicamente imunosupresoare, pilule contraceptive, chimioterapia neoplasmelor şi iradierea unor porţiuni din corp.

Candidoza bucală (orofa­rin­­giană) apare mai frecvent la persoane anemice şi cu depresii psihice agravate, la bătrâni, copii debili, femei gravide sau după menopauză, fete la pubertate, fumători înrăiţi, consumatori în exces de alcool, zahăr rafinat şi făină albă. Un rol important în apariţia bolii îl au igiena bucală necorespunzătoare şi prezenţa protezelor dentare, uzate sau greşit montate.

Ciuperca provine din mediul extern, odată cu alimentele, sau din zona gastrointestinală de unde migrează în cavitatea bu­cală, cu localizare pe mucoasele umede şi calde, la nivelul gingiilor, limbii şi gâtului. Aici apar inflamaţii superficiale sau profunde, urmate de o secreţie albă‑cremoasă (ca brânza) care încarcă limba cu plăci persistente de diferite dimensiuni (denumite mărgăritărel). Acestea se trans­formă, treptat, în mici ulceraţii apărute în cerul gurii şi pe su­prafaţa superioară a limbii, asociindu‑se cu alte afecţiuni bucale (glosită şi afte). Prin evo­luţie lentă se ajunge la mâncă­rimi, usturimi, dureri la masti­caţie, sângerarea gingiilor inflamate şi jenă în gât.

Depozitele albicioase se pot extinde în jurul gurii şi pe buze, iar la colţurile gurii se formează o plesnitură adâncă şi dureroasă numită popular „zăbăluţă”.

Forme de leziuni bucale

Atrofice, cu zone eritematoase de culoare roşie‑catifelată, presă­rate cu zone erodate, cu usturimi, arsuri şi uscarea gurii;

Hipertrofice, cu zone alb‑sidefii, care nu se îndepărtează prin ştergere, localizate în gingii, lim­bă şi partea internă a obrazului.

Simptomele candidozei bucale constau în manifestări alergice, mai frecvente după consumul unor antibiotice (penicilină, strep- tomicină, oxaciclină), după aspi­rină, codeină, indometacin, săruri de aur şi medicamente barbiturice şi antimalarice.

Împotriva agresiunii ciupercii, organismul uman dezvoltă unele mecanisme de autoapărare la nivelul cavităţii bucale printr‑o capacitate ridicată de imunitate a mucoaselor, prin saliva bogată în substanţe care inhibă dezvoltarea microorganismelor, mai ales când stratul de mucoase este intact, fără răniri.

Candidoza intestinală se manifestă prin indigestii, arsuri la stomac, iritaţii, dureri ab­domi­n­ale, balonări cu gaze, diaree în alternanţă cu constipaţie. Simptomele se pot extinde asupra sistemului nervos cu dureri de cap, depresie psihică şi obo­seală accen­tuată la trezirea din somn.

Candidoza vaginală este o boală foarte frecventă în zona genitală feminină, provocată tot de prezenţa ciupercii Candida albicans.

Candidoza la copii

Infecţia cu Candida albicans poate să apară la bebeluşi ca o prelungire din mediul contaminat al vaginului mamei infectate, în ca­zul unei naşteri normale (nu prin cezariană). Simptomele apar la 3‑7 zile după naştere. Ulterior este posibilă transmiterea ciupercii prin biberoane, prin mameloanele infectate la mamă sau de la jucăriile care sunt introduse în gură. În primele trei luni, sugarii au o anumită imunitate la infecţii prin anticorpii primiţi de la mama sănătoasă, în perioada intrau­te­rină. Treptat, aceşti anticorpi materni dispar, dar la copii se for­mează noi anticorpi, proprii organismului sau cei primiţi prin laptele matern. Aceasta arată rolul important al alimentaţiei naturale în primele 5‑6 luni cu lapte matern, care asigură o rezistenţă sporită a copilului la infecţii.

După declanşarea candidozei la copii se constată o roşeaţă uşoară a pielii, eventual cu pete albicioase şi chiar inflamarea şi crăparea epidermei, unde se extind răni infectate, cel mai frecvent din cauza amoniacului care se formează prin acţiunea unor bacterii asupra urinei. Scutecele umede sau chiloţeii din plastic se freacă de piele şi o irită, iar amoniacul favorizează infecţiile şi agravează iritaţia.

La copiii născuţi prematur şi la cei cu imunitate redusă, contaminarea cu Candida poate determina îmbolnăviri grave ca bronhopneumonia şi chiar septicemia.

Tratamente naturiste în candidoză

 În candidoza bucală se reco­mandă: infuzie cu muguri de plop negru (o linguriţă la 250 ml apă clocotită) din care se beau două‑ trei căni pe zi sau se face gargară; gargară de două ori pe zi cu infuzie de salvie (două linguriţe frun­ze uscate la 100 ml apă clocotită cu infuzare 15‑20 minute); tinc­tură concentrată de Echinacea (20 grame la 100 ml alcool 450), din care se iau câte 15 picături în puţină apă, de trei ori pe zi, având rol de stimulare a sistemului imunitar;

Reţeta autorului: gălbe­nele, salvie, Echinacea, mentă, sânziene, lavandă, coada‑şorice­lului, trifoi roşu. Se prepară o infuzie din amestec (două linguriţe la 250 ml apă clocotită) cu care se face gargară intensă de trei ori, iar restul de ceai se bea prin înghi­ţituri rare. Amestecul de plante se utilizează şi la prepararea tincturii în alcool 400.

Apiterapia propune o gargară a gurii şi tamponarea limbii, de trei ori pe zi, cu tinctură de propolis (30%) adău­gând gălbe­nele, aloe, patlagină şi scoarţă de stejar în raport de 1:2.

În candidoza intestinală se recomandă tinctură din gălbe­nele, rozmarin şi lavandă.

În candidoza vaginală tratamentele se fac prin irigaţii vaginale, de două ori pe zi, cu infuzii din salvie, cimbru, muşeţel şi la­vandă sau cu decoct din cui­şoare (20 fructe se fierb în 750 ml apă până când volumul de lichid scade la 500 ml). Inflamaţiile rămase după instalarea menopauzei şi a infecţiei cu Candida se tratează cu ulei de muşeţel, geraniu, lavan­dă, coada‑şori­ce­lului sau eucalipt (șase picături puse în cada cu apă caldă în care se face baie de şezut timp de 15 minute).

Alimentaţia

După ce s‑a constatat prezenţa ciupercii Candida albicans, regimul alimentar va consta dintr‑o suplimentare a consumului zilnic de iaurt şi lapte bătut (fără za­hăr), care vor menţine flora in­testinală în compoziţie normală. Se ştie că fermenţii activi din specia Lactobacillus acidophillus, existenţi în iaurt, previn înmul­ţirea în exces a ciupercii Candida, restabilind echilibrul corect al microflorei utile.

Printre alimente se vor consu­ma ceva mai multe produse bogate în caroten, flavonoizi, acid folic, acizi graşi esen­ţiali, vitaminele A, B, C, E şi săruri minerale cu fier, magneziu, zinc şi seleniu. Se vor suplimenta cantită­ţile de legume cu frunze verzi, morcov şi, mai ales, usturoi (câte doi căţei de două ori pe zi), zdrobiţi sau tocaţi în salate proaspete cu ulei de măsline sau puşi în supe şi ciorbe după fierbere.

Se recomandă şi o cură de două‑trei zile cu sucuri de fructe şi legume. Se consideră dăunător consumul de băuturi alcoolice, sucuri artificiale şi băuturi cofeinizate (cu cafea, cacao, ceai chinezesc şi cola).


Galerie foto:

Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!