Transilvania
Cum s-a rezidit biserica din Vurpăr în vremea comunismului

Cum s-a rezidit biserica din Vurpăr în vremea comunismului

Ștefan Mărculeţ, 17 Februarie 2017

Localitatea Vurpăr din județul Sibiu face parte  din vechile sate din  inima țării, unde românii  au viețuit secole la  rând, având călăuză credința în Dumnezeu  și tradițiile străbune. Biserica „Sfântul Nicolae” din Vurpăr, rezidită acum mai bine de 33 de ani,  este simbolul curajului  și al credinței puternice  a românilor din satul  sibian.

Satul Vurpăr este mai puțin cunoscut turiș­tilor iubitori ai acestei părți sudice a Transilvaniei. Așezarea sa la 27 de kilometri de Sibiu, pe drumul județean spre orașul Agnita, pe un relief deluros, îl face mai puțin accesibil celor ce poposesc în zona Sibiului și doresc să afle mai multe despre istoria co­munităților de aici. Totuși, localitatea nu este nicidecum mai prejos de alte localități istorice din Ardeal. Ca și în multe alte sate ardelene comunitatea săsească a viețuit aici împreună cu cea românească, iar cele două au lăsat posterității monumente de cultură, tradiție și credință care fac din Vurpăr un sat unic. 

Unică este și povestea actualei biserici ortodoxe din sat, un frumos locaș de cult închinat Sfântului Nicolae despre care vom afla mai multe în rândurile de mai jos.

Cu toate că descoperirile arheologice din zonă dovedesc existența unor așezări umane pe vechea vatră sătească de la Vurpăr încă din neolitic, documentele atestă satul abia în 1296. Conform istoricului comunității de la Vurpăr pus la dispoziția cititorilor pe site-ul primăriei, localitatea este atestată la acea dată cu denumirea „Villa Heoholm”. Se amintește la acea dată că locuitorii comunei au cumpărat de la nobilii din satul Călvaser („Kaltwasser”) un deal pentru construirea unei cetăți. Până astăzi se păstrează pe un deal urmele cetății, iar săpăturile arheologice au scos la iveală mai multe monede care datează din vremea acestei cetăți de la mijlocul secolului al XIII-lea.

Documentele mai târzii men­ționează localitatea sub numele „Burgberg”, care înseamnă „Dealul Cetății”, cu referire la cetatea menționată. Acest vechi nume al localității este men­ționat și de istoricul Nicolae Stoicescu în lucrarea „Repertoriul bibliografic al localităților și monumentelor medievale din Transilvania”.

Același autor menționează în lucrarea sa că cetatea de la Vurpăr a existat până în secolul al XVIII-lea și că a fost o vreme în stăpânirea lui Radu de la Afumați, domnitorul Țării Ro­mânești. De asemenea, documentele mai amintesc și o răscoală a iobagilor din Vurpăr la 1784, care au ars inclusiv biserica reformată din localitate de la acea vreme. Până în zilele noastre a rămas în conștiința locuitorilor această trăsătură unică a satului de a fi avut pe teritoriul său o cetate medievală, o realizare de care sunt mândri cei din comunitatea actuală.

Prima biserică a credincioşilor din Vurpăr

Despre viața bisericească a românilor din Vurpăr aflăm mai multe date din monografia parohială. Din acest document aflăm că parohia ortodoxă din Vurpăr apare menționată pentru prima dată în documente abia la 1789. Cu toate acestea, românii au existat aici cu mult înainte și cu siguranță au avut și viață bisericească.

Se menționează că în secolul al XVIII-lea exista o biserică de lemn a parohiei greco-catolice din sat, locaș de cult care data cu mult înainte de trecerea la uniație. Acest lucru demonstrează că românii au avut viață bisericească și înainte de 1789. Despre această biserică de lemn știm că a fost vândută la 1825 comunității din Săsăuș, județul Sibiu. Tot în 1825 credincioșii din Vurpăr au construit o nouă biserică, în partea de sud-vest a satului, la o distanță de 250 de metri de drumul județean. La acea vreme, comunitatea era păstorită de preotul Stan Olar.

Istoricul locașului de cult din Vurpăr consemnează că în anul 1887 s-a dărâmat turnul în urma unei furtuni, și după 14 ani a fost refăcut din piatră și din cărămidă, acoperit cu tablă. Ridicarea acestui nou turn s-a făcut sub păstorirea preotului Nicolae Manițiu, prin grija și contribuția tuturor credincioșilor. Stilul arhitectonic al acestei biserici era unul simplu. Biserica avea formă de corabie și nu avea pictură.

Locaș ridicat în vremea comunismului

Odată cu trecerea timpului și cu mărirea satului, această biserică a ajuns neîncăpătoare pentru comunitatea de credincioși. Dar ridicarea unei noi biserici, o veche dorință a românilor din Vurpăr, era imposibilă în vremea regimului comunist. La 1 martie 1980 în Parohia Vurpăr a venit actualul paroh, Eugen Marin. Cu sprijinul autorităților și al credincioșilor, preotul Eugen Marin a luat inițiativa dărâmării vechii biserici și construirii unui nou locaș de cult pe același loc, dar de dimensiuni mai mari. Lucrările la actuala biserică ocrotită de Sfântul Nicolae au început în anul 1984 și s-au încheiat în anul 1988. Cu toate că regimul comunist nu permitea ridicarea unei noi biserici, cu mari eforturi s-a reușit ridicarea noului locaș de cult în jurul celui vechi, astfel încât autoritățile de la acea vreme nu au reușit să oprească inițiativa și nici să sancționeze în vreun fel comunitatea. Este un caz deosebit în această parte a țării, dar care dovedește ata­șamentul oamenilor față de credința ortodoxă și încrederea lor puternică în Dumnezeu, prin care au reușit să „fenteze” un sistem potrivnic Bisericii Ortodoxe. Zidurile vechii biserici au fost dărâmate după ridicarea noii biserici, iar acum locașul de cult este unul de referință în această parte a Arhiepiscopiei Sibiului.

„Cheltuielile s-au ridicat la suma de 1.650.000 lei. Patriarhia Română ne-a acordat un ajutor de 70.000 lei, iar Arhiepiscopia Sibiului a acordat parohiei noastre un ajutor de 80.000 lei. Restul cheltuielilor au fost acoperite prin donații de la credincioși”, ne-a spus preotul Eugen Marin.

Biserica a fost ridicată în formă de navă simplă, cu turn, având un hol cu intrare laterală, deasupra căruia se ridică turnul, un pronaos deasupra căruia se află podișorul pentru tineri, nava propriu-zisă și altarul cu cinci laturi. Clădirea are 37 metri lungime, 16 metri lățime, iar înălțimea turnului este de 27 metri. Biserica are temelia din piatră și beton, zidurile de cărămidă, acoperișul bisericii are șarpantă de lemn acoperită cu țiglă, iar turnul este acoperit cu tablă. Iconostasul este din lemn de stejar sculptat cu icoane pictate. Mobilierul bisericii, adică stranele, proscomidiarul și crucea sunt de asemenea realizate din lemn de stejar sculptat.

Pictura bisericii a fost realizată Marin Goagea din Bucu­rești, în tehnica „fresco”. Lucrarea de pictare la interior a bisericii din Vurpăr a fost realizată în perioada 1988-1990. Biserica a fost sfințită de Mitropolitul Antonie Plămădeală, pe 23 septembrie 1990, o zi unică în istoria comunității, când cre­dincioșii din sat și-au văzut visul împlinit.

Centrul pentru tineri

Dacă în trecut românii din Vurpăr erau împărțiți în cele două comunități, cea ortodoxă și cea greco-catolică, în prezent există o singură comunitate, cea ortodoxă. Alături de preotul paroh, credincioșii organizează periodic activități cu tinerii și diverse acțiuni filantropice. În fiecare an, cu prilejul marilor sărbători, Consiliul parohial, Comitetul parohial, coordonați de preotul paroh, în colaborare cu Școala și cu Primăria organizează serbări cu programe artistice și religioase pentru copiii parohiei, proiectul „Punga de Crăciun” și alte activități.

În ultimii ani, acțiunile parohiei s-au concentrat pe o clădire a parohiei aflată în apropierea bisericii, unde s-a amenajat un centru cultural și social-filantropic. În anul 2015 s-a finalizat restaurarea şi reamenajarea clădirii parohiale care a primit numele de „Centrul Cultural-Pastoral Sfântul Ierarh Andrei Șaguna”. În acest centru se desfășoară activități cu profil cultural, pastoral și misionar, la nivel de parohie. În centrul de la Vurpăr, peste 60 de copii primesc asistenţă socială şi ajutor material şi au posibilitatea să participe la activităţi catehetice şi educative.

„În clădirea aceasta a fost amenajată o capelă în trecut, iar în perioada 2012-2015 am reușit să amenajăm acest centru cultural-pastoral și social. Este închinat Sfântului Nicolae și Sfântului Ierarh Andrei Șaguna. Până acum am reușit ca aici să oferim asistență socială și ajutor la peste 60 de copii nevoiași din sat. Încercăm ca pe viitor să implementăm anumite proiecte dedicate acestor copii și nu numai. Am ales de la școala din sat 60 de copii cărora le oferim ajutoare și împreună cu profesorul de religie facem cateheze și organizăm activități educative”, ne-a mai spus preotul Eugen Marin.

Centrul Cultural-Pastoral „Sfântul Ierarh Andrei Șaguna” din Vurpăr a fost sfințit anul trecut de Înaltpreasfințitul Lau­rențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, în cadrul unei vizite pastorale și după Liturghia arhierească oficiată în biserica parohială. Cu această ocazie, părintele Eugen Marin a fost hirotesit iconom stavrofor, în semn de apreciere a activității pastorale, misionare și social-filantropice de la Vurpăr din cei peste 35 de ani de păstorire ca preot paroh în comunitatea sibiană.


Galerie foto:

Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!