Repere şi idei
Cuvioasa Parascheva, lauda mult folositoare a Moldovei

Cuvioasa Parascheva, lauda mult folositoare a Moldovei

În ultima vreme trăim o minimalizare a standardelor din dorinţa de a se impune o nefirească normalitate. Acum, omul trăieşte intens problema libertăţii. Criza şi tulburările vremii noastre creează contexte speciale, omul aflându-se permanent în căutare de repere autentice.

De aceea raportarea la sfinţi, apropierea şi comuniunea cu ei sunt deosebit de actuale şi preţioase. În această perspectivă se înţelege aleasa preţuire pe care Biserica o arată dintru început sfinţilor şi sfintelor moaşte, ca semne sfinţite ale prezenţei Duhului Sfânt în viața acestora.

Credincioşii devin sfinţi când participă la sfinţenia lui Dumnezeu prin harul Sfântului Duh, iar părtăşia omului cu sfinţenia lui Dumnezeu se arată în lume prin sporirea duhovnicească, prin apropierea de sfinţi, pentru că Dumnezeu Se odihneşte întru sfinţi și este minunat întru ei. Sfinţii nu sunt doar simpli eroi ai credinței, ci slujitori smeriţi ai lui Dumnezeu, vlăstare ale trupului lui Hristos.

Din nefericire constatăm că sunt printre noi oameni nerecunoscători faţă de Dumnezeu şi faţă de sfinţi. Cuvinte grele, nepotrivite, mediatizate prin intermediul canalelor media, necins­tesc Tradiţia ortodoxă bimilenară a cinstirii lui Dumnezeu şi a sfinţilor Săi. Şi aceasta, cu atât mai grav, cu cât aceștia sunt formatori de opinie, persoane cunoscute şi chiar apreciate. Cum mai poţi aprecia un potrivnic al sfinţilor? Cine se poate pune cu sfinţii? Doar cineva a cărui minte i-a fost întunecată de potrivnicul binelui și se află printre slujitorii lui.

Biserica laudă izbândirile sfinţilor şi împodobeşte zilele anului cu pomenirile lor, îndemnându-i şi călăuzindu-i pe credincioşi spre viaţa cea adevărată trăită împreună cu Hristos Domnul.
Exemplele din vie­țile sfinților și cuvintele evanghelice ne învață permanent să lepădăm criteriul vizibilităţii şi să primim logica şi calea dumnezeiască a renunţării, a discreţiei totale, chiar a suferinţei, căci cel care voieşte să-şi scape viaţa prin sine, cu propriile forţe, o va pierde, iar cine se dăruieşte pe sine lui Hristos, chiar până la jertfa propriei sale vieţi, acela se va mântui.
Toate aceste adevăruri grăite de veacuri în Biserica noastră devin icoane făptuite de drept- cre­dincioşii creştini care şi zilele acestea, ca în fiecare an, s-au aşezat cuviincios la rândul de kilometri ce duce cu răbdare patericală către racla cu moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva şi ale unor sfinți prezenți la sărbătoarea din capitala Moldovei, întrei ei, Sfânta Tecla cea întocmai cu Apostolii.

Cu aproape o săptămână îna­inte de hramul Catedralei Mitropolitane, grupuri de oameni s-au aşezat în rând pentru a sta de vorbă, fiecare după priceperea sa, cu mult milostiva sfântă.
Și anul acesta îi mulţumim Sfintei Parascheva pentru multa-i milostivire revărsată în trecut şi în prezent peste noi toţi şi o rugăm să fie „fierbinte mângâietoare a sufletelor noastre”.
Prezenţa impresionantă a credincioşilor în preajma Sfintei Parascheva la sărbătoarea închinată ei la mijlocul lunii octombrie nu este o excepție, pentru că în fiecare zi sute şi uneori mii de credincioşi aleargă către sfintele sale moaşte, cerând ajutor şi milostivire. A devenit atât de iubită pentru răspunsul direct pe care l-au primit cei curaţi cu inima, smeriţi şi râvnitori, pelerini pe Calea Sfinţilor.

Cinstirea Sfintei Parascheva care se observă permanent se face mai vădită de ziua pomenirii ei, la 14 octombrie, în fiecare an. Cu multe zile înainte de sărbătoarea ei, de dimineaţă până seara târziu, mii de credincioşi îşi îndreaptă paşii către locaşul cuvioasei din capitala Moldovei. Legătura profundă cu poporul credincios al Moldovei, pe care l-a ocrotit din acel binecuvântat an 1641, o înţeleg și o știu toţi cei care îşi pun nădejdea în Dumnezeu, Cel minunat întru sfinţii Săi. Pentru marea ei lucrare duhovnicească ascunsă ochilor oamenilor, Cuvioasa Parascheva a primit darul minunilor şi bucuria sfinţilor care bine şi mult s-au nevoit întru slava Stăpânului. A căpătat de-a lungul vremii supranumele de mult milostivă, ajutătoare şi folositoare. De ce? Pentru că răspunsul ei la rugăciunea celor mulţi a venit neîntârziat. Este, cu siguranţă, răsplata pe care Dumnezeu i-a dăruit-o Sfintei Parascheva pentru smerenia şi bunătatea inimii ei, pentru jertfelnica iubire arătată Mirelui Hristos în scurta vieţuire pământească. Moaştele sfintei, minunat descoperite răspândind bună mireasmă, au devenit izvor de vindecări şi noian de milostivire. Cine a mers măcar o dată în cetatea Iașilor de ziua ocrotitoarei a văzut, a simțit și a admirat mulţimile de pelerini care o venerează. Oameni bolnavi, cu diagnostice cutremurătoare, săraci, nenorociţi, mâhniţi şi uitaţi de alţii aduc clipă de clipă rugăciunile la racla ei. Lacrimi pe obraz, lacrimi însoţite de căldura inimii şi de dorinţa comuniunii cu sfinţii. Dintre cei care primesc răspuns bun, mulţi se întorc să-i mulţumească.

Cinstind-o pe Sfânta Cuvioasă Parascheva, credincioşii de ieri şi de azi cinstesc darul sfinţeniei cu care Dumnezeu îi înfrumuseţează pe creştinii cu viaţă aleasă. Sfântă ocrotitoare a Iaşilor şi a Moldovei întregi, Cuvioasa Parascheva este, neîndoielnic, lauda Moldovei şi înainte-stătătoare, aşa cum glăsuieşte un vechi tropar închinat sfintei: „Dobândirea dezmierdării cea râvnitoare de cele pământeşti, înţelepţeşte trecând-o cu vederea, te-ai ridicat către locaşurile cele dumnezeieşti şi izvor al tămăduirilor ai lăsat celor credincioşi preasfinţit cortul tău, Maică prealăudată. A Moldovei lauda cea cinstită şi înainte-stătătoare, cea încredinţată, Parascheva. Nu înceta cu fierbinţeală a ruga pe Hristos Dumnezeu pentru noi toţi”.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!