Dăruirea de sine a mamei creştine

Daniel Benga, 06 Martie 2015

Într-o lume atât de preponderent masculină, aşa cum a fost de altfel de-a lungul întregii istorii, guvernată de mândrie şi agresivitate, în care aproape totul se reduce la plăcere, putere şi dorinţa de a domina, luna martie ne pune în faţă chipul luminos al Maicii Domnului prin praznicul Bunei Vestiri. În chipul Fecioarei şi în expresia „Fie mie după cuvântul tău!“ rostită în faţa Arhanghelului Gavriil întâlnim dragostea smerită şi curată, compasiunea, purtarea de grijă şi tainica dăruire. Astfel de chipuri luminoase, care ne înconjoară zilnic cu iubirea lor, sunt mamele şi soţiile noastre, cele care dăruiesc zilnic dintr-un preaplin al inimii, din darurile pe care Dumnezeu Însuşi le-a dăruit lor. Între acestea strălucesc credinţa şi sensibilitatea pentru lucrurile „mari“ ale vieţii, căutarea rosturilor înalte şi pline de sens pentru ele însele, dar şi pentru cei pe care îi iubesc.

„Iubirea nu cade niciodată“ (I Corinteni 13, 8), ea rămâne veşnic, până dincolo de moarte. Astfel, cel care iubeşte cu adevărat, îi doreşte celui iubit viaţa veşnică, vrea să-l vadă în lumina lui Dumnezeu. Iar cele care iubesc şi dăruiesc mult sunt mamele creştine, care într-un mod grijuliu se implică în educaţia copiilor, în viaţa de familie şi iau în serios rolul de creştin în Biserică. Asemenea mironosiţelor din Evanghelii, mama este cea care se trezeşte dis-de-dimineaţă şi pregăteşte toate cele necesare zilei care începe. Peste tot unde este vorba de iubire, dăruire şi credinţă, femeia este prima. Bisericile sunt pline de femei, nu de bărbaţi! La mănăstiri, în pelerinajele la locurile sfinte, la diaconie şi slujirea aproapelui, tot femeile sunt primele. Bărbaţii se ocupă de „lucrurile importante“.

De-a lungul anilor am admirat şi am preţuit tot mai mult implicarea mamelor creştine în educaţia copiilor. Dăruind din timpul lor, sunt mereu atente la nevoile celorlalţi şi la creşterea frumoasă a fiilor şi a fiicelor lor. Într-o şedinţă la şcoală, tot mamele sunt cele care depăşesc cu mult numărul bărbaţilor prezenţi. De asemenea, mama este cea care poartă în rugăciune neputinţele şi încercările copiilor de-a lungul anilor. Ca duhovnic am remarcat că mamele se roagă mult mai mult pentru copiii lor decât fac acest lucru taţii. Evident, pot fi întâlnite şi excepţii. Studii recente de psihologie comportamentală creştină au arătat cât de importantă este purtarea în rugăciune a copiilor de către părinţii lor. Multe din reuşitele celor mici sunt posibile doar datorită energiilor pozitive şi gândurilor luminoase ale mamelor, ridicate spre Dumnezeu în rugăciune smerită. 

În lumea contemporană aproape toate eforturile sunt centrate pe educaţia pentru această lume, rezultate bune la şcoală, meditaţii pentru limbi străine etc. Însă cel mai mare rod al educaţiei trebuie să fie sădirea credinţei în sufletul copilului. Doar credinţa în Dumnezeu îl face pe copil să simtă puterea şi ocrotirea Acestuia, iar atunci când încercările vieţii vor apărea, acesta ştie unde să-şi îndrepte privirea şi nădejdea, către Tatăl din ceruri şi către Maica Domnului. Astfel, adevărata educaţie creştină este realizată pentru a sădi în suflet credinţa în Dumnezeu şi dorul de veşnicie, iar idealul ei nu este pământesc, ci însăşi dobândirea vieţii veşnice.

Părintele Arsenie Papacioc remarca faptul că femeia a fost neglijată şi devalorizată de mentalitatea umană, o foarte mare greşeală în opinia sa. Realitatea aceasta este încă foarte prezentă în lume, în multe culturi şi societăţi. Să o amintim doar pe fetiţa din Pakistan, Malala, care luptând pentru dreptul la educaţie al fetelor a fost împuşcată în 2012 de talibani şi a primit în 2014 Premiul Nobel pentru pace. Devalorizarea femeii este încă prezentă şi în lumea creştină. Într-o dispută cu un părinte aghiorit care s-a mirat că părintele Arsenie spovedeşte femei, acesta i-a răspuns: „Dar cine te-a născut, domnule dragă, pe dumneata aşa de deştept? Cine te-a născut? Te-au prins cumva cu aţa, cu undiţa pe baltă? Eşti produsul unui incubator cumva?“ Apoi i-a vorbit de valoarea femeii, încheind: „Trăiţi fără ele dacă puteţi! Dacă faceţi pe grozavii!“


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!