Analiză
Darul Crăciunului

Darul Crăciunului

Pr. Ciprian Florin Apetrei, 24 Decembrie 2017

Pentru cei mai mulţi dintre semenii noştri Crăciunul este perioada darurilor, a sărbătorii lumeşti şi mai puţin a celei duhovniceşti. În centrul acestei sărbători, sub imperiul globalismului, ni se pun înainte Moş Crăciun, bradul sau alte elemente care par că sunt folosite pentru a înlocui de fapt inima sărbătorii: Pruncul Iisus Hristos. Toate aceste elemente care ar trebui să ne introducă în bucuria praznicului, în ultimii ani, sub influenţele reclamelor agresive promovate prin mijloacele de comunicare moderne, încearcă înlocuirea Darului de Crăciun pentru întreaga lume, Care este Mântuitorul Iisus Hristos, cu darurile care se oferă pentru a satisface nevoile imediate ale individului din societatea seculară în care trăim.

De Crăciun sărbătorim Naşterea Domnului, care este pentru românul ortodox un timp de bucurie, de rugăciune şi de meditaţie adâncă la evenimentul unic din istoria mântuirii neamului omenesc petrecut în urmă cu 2.000 de ani în ieslea sărăcăcioasă din peştera Betleemului, când Fiul lui Dumnezeu S-a făcut Om ca pe om să-l mântuiască. Deodată este şi un timp al colindelor, atunci când noi, creştinii, devenim prin cânt vestitorii Naşterii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Colindul sfânt şi bun al românilor este o prezentare sub formă literară versificată a momentului Naşterii Mântuitorului Iisus Hristos conform prezentării făcute de Sfinţii Apostoli şi Evanghelişti Matei şi Luca.

Bucuria duhovnicească și veselia cerească pe care le simte creștinul în ziua Crăciunului nu le pot trăi cu nici un chip aceia care îl serbează doar ca pe o datină înduioșătoare, care are mai mult de-a face cu bucuriile obișnuite ale lumii, cu iarna, zăpada, focul din sobă şi bradul.

Crăciunul fără Hristos nu e sărbătoare, ci petrecere

În timpurile noastre, când influența secularismului e apăsătoare, din nefericire tot mai mulți nu știu și nici nu înțeleg ce este cu adevărat Crăciunul și cum trebuie sărbătorit. Pentru foarte mulți dintre semenii noștri, Crăciunul este o perioadă de petrecere în care se dau cadouri și apare Moș Crăciun. În toată această ecuație existen­țială, pentru ei lipsește tocmai Cel sărbătorit de Crăciun: Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Fără Hristos nu sărbătorim Crăciunul, ci trăim o zi de petrecere hedonistă.

Ziua Crăciunului este una plină de căldură și binecuvântare, pentru că simțim dragostea lui Hristos Care S-a întrupat spre a Se putea întâlni cu noi după căderea și îndepărtarea noastră din Rai, pentru a ne ridica de sub povara păcatului strămoşesc spre a deveni cetăţeni ai Împărăţiei lui Dumnezeu.

De Crăciun, Dumnezeu-Tatăl Îl dăruieşte lumii pe Dumnezeu-Fiul, Pruncul născut în ieslea Betleemului. Este ziua în care sărbătorim cel mai mare Dar pe care ni L-a făcut Dumnezeu de la creaţie, pe Domnul nostru Iisus Hristos.

Trăim într-o lume frământată, dar mai ales într-o lume în care cel mai important lucru e să consumi, făcându-te că dăruieşti. Societatea nu-L mai are pe Domnul nostru Iisus Hristos în centru atunci când serbează Crăciunul, ci pe Moş Crăciun văzut precum un bunic care dăruieşte tuturor dintr-odată toate doar din necesitatea consumului, însă în spatele lui sunt părinţi, bunici, instituţii care încearcă să înlocuiască iubirea şi prezenţa lor din viaţa copiilor cu lucruri materiale. Astfel, darul material al societăţii de consum încearcă să substituie eronat prezenţa şi iubirea lui Dumnezeu. Însă pentru noi, creştinii, după cum e bine de reţinut, Moş Crăciun trebuie văzut ca Dăruitorul, adică Dumnezeu care Îl dăruieşte lumii pe Fiul Său pentru ca din iubire Acesta să mântuiască neamul omenesc. În această perspectivă, părinţii dăruiesc copiilor prin Moş Crăciun nu doar ceva material, ci în primul rând dragoste şi credinţă în Cel Care Se naşte în Betleemul Iudeii, Hristos Domnul.

De la El numărăm anii mântuirii

Astfel, dăruim copiilor pe Iisus Hristos Care aduce de Crăciun daruri bogate, în primul rând daruri spirituale, darul credinţei, darul nădejdii şi al dragostei, darurile cele mai de preţ, după cum le numeşte Marele Pavel, Apostolul neamurilor. În lumea noastră, consumismul ne-a adus în starea de criză morală şi identitară. În loc să avem în vedere cele fundamentale, am pus ca fiind esenţiale lucrurile trecătoare, şi nu le-am considerat efemere. De aceea, avem mai mult ca oricând nevoie de repere morale şi să înţelegem că în miezul Crăciunului stă Hristos, a Cărui naştere înseamnă debutul erei noastre, pentru că de atunci ne numărăm anii. Anii existenţei creştine, anii care ne duc către mântuire.

Dacă noi nu-L mai sărbătorim pe Hristos de Crăciun, ci în cel mai bun caz pe Moș Crăciun detașat de sărbătoarea Nașterii, atunci suntem rătăciți în spațiul consumismului globalist care ne golește de spiritualitatea noastră creștină bimilenară.

Biserica noastră sintetizează evenimentele legate de Nașterea Domnului în condacul acestei sărbători, spunând: „Fecioara, astăzi, pe Cel mai presus de ființă naște, și pământul peștera Celui neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slavoslovesc, iar Magii cu steaua călătoresc; că pentru noi S-a născut Prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai-nainte de veci”. Pentru a înțelege aceste cuvinte care ne introduc în atmosfera binecuvântată a tainei Betleemului, este nevoie ca în ziua de Crăciun să fim prezenți în biserică, pentru că aici Îl putem sărbători cel mai bine pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos la Nașterea Sa. De aceea, noi creştinii în Ziua de Naştere a Domnului trebuie să fim în Casa Domnului. Un Crăciun fără prezența la Sfânta Liturghie, unde Hristos ni Se dăruiește euharistic, este lipsit de sens și de conținut.

În Liturghia de Crăciun Îl întâlnim pe Pruncul Hristos pe Care ni-L descoperă textul Sfintei Evanghelii şi ni-L arată ca Darul Crăciunului care Se oferă tuturor credincioşilor spre mântuire. Naşterea Domnului deschide timpul mântuirii noastre şi arătarea Soarelui dreptăţii care aduce Lumina cunoştinţei la toată lumea. De aceea, în aceste zile Îl slăvim pe Hristos cântând: „Nașterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii Lumina cunoștinței; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învățat să se închine Ție, Soarelui dreptăţii, și să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de Sus, Doamne, slavă Ție!”


Galerie foto:

Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!