Datinile de sfârșit de an, o moștenire de tezaur

Obiceiurile de Anul Nou prezintă în Moldova o specificitate ce particularizează regiunea în rândul celorlalte zone etnografice ale țării. Aici, pe lângă colindat, perioada aceasta oferă un nesfârșit spectacol de teatru popular, în care sute de alaiuri și cete se întrec în frumusețea costumelor și a textelor.

Dacă Ardealul e vestit pentru colindele de Crăciun, păstrate și transmise în formele lor vechi, nealterate, Moldova se mândrește cu un repertoriu al teatrului popular de Anul Nou de o mare varietate stilistică. Plugușorul, urăturile cetelor de flăcăi sau de gospodari, alaiurile de mascați, jocul caprei, al urșilor sau cerbilor, jocul babelor și moșnegilor, sorcova sunt printre cele mai cunoscute forme ale teatrului popular păstrate din vechime, cu transformări date de perioadele traversate, dar neatinse în simbolistica și în semnificația alegorică a textelor.

Astfel de obiceiuri sunt întâlnite în toată zona Moldovei. În județul Botoșani se păstrează și se practică aproape în fiecare comunitate dansul căiuților, al cerbilor și al caprei, dar și bandele de haiduci. În județul Suceava, în special în zona de munte, sunt nelipsite caprele, urșii și cetele, dar și jocurile cu măști. Iașiul e vestit pentru malancă și pentru jocul caprei. De pildă, „capra cu stuf”, singulară în toată zona Moldovei, este întâlnită numai la Popești-Iași. Obiceiul a fost valorizat și popularizat în anii ‘60 ai secolului trecut de etnologul Emilia Pavel.

Tot pentru jocurile cu măști este vestit și județul Neamț. Bacăul, mai ales partea de munte, e cunoscut în toată țara pentru jocul urșilor, cu obârșie în zona etnografică Dărmănești-Comănești. Vrancea, de asemenea, e o zonă bogată în alaiuri și cete de Anul Nou, în care predomină jocul caprelor și al ursului, cetele de gospodari.

Festivaluri de datini în toate județele

Tocmai în vederea conservării și promovării acestor forme de manifestare a culturii populare tradiționale, în fiecare județ din Moldova sunt organizate, anual, în intervalul dintre Sfântul Nicolae și Anul Nou, festivaluri de datini și obiceiuri. Cetele de colindători aduc în fața publicului urban costumele și măștile lor frumoase, al căror meșteșug e păstrat cu sfințenie în familiile celor care și acum le confecționează manual, din materiale naturale aflate în gospodărie.

Unul dintre cele mai interesante astfel de festivaluri este organizat la Vaslui. Centrul județean pentru promovarea culturii tradiționale a înțeles să valorizeze, prin această manifestare, alaiurile și cetele de Anul Nou din întreg arealul Vasluiului, cunoscute pentru repertoriul autentic, pentru măștile și costumele unicat, pentru valoarea artistică a textelor din repertoriul propriu.
30 de fabuloase alaiuri au defilat, pe 17 decembrie, pe străzile Vasluiului, înveselind copiii, bucurând sufletele adulților, întorcându-i pe privitori, prin spectacolul lor viu și colorat, în lumea atât de frumoasă și de neuitat a copilăriei. Peste 800 de parti­cipanți - grupați în cete de urși, capre, vălărete, urători mari și mici, colindători, moșnegi și babe - au transformat orașul ­într-o ­imensă scenă a bucuriei.

Tot pe 17 decembrie, și Iașiul a fost „cucerit” de colindători, într-o ediție jubiliară, a 50-a, a Festivalului de Datini și Obiceiuri de Iarnă. Așa că aici, pe lângă alaiuri din zonele ieșene de tradiție, Mogoșești, Scobinți, Pârcovaci, Heleșteni, Miroslovești, Butea, au participat și cete din Tulcea, Maramureș, Suceava, Pogonești - Vaslui, Cluj, Bistrița, dar și din Republica Moldova și regiunea Cernăuți din Ucraina.

Vălăretele din Vaslui, unice în Moldova

Ca o particularitate, la Vaslui, în foarte multe dintre zonele cu specific de Anul Nou, se întâlnesc vălăretele. Așa poartă aici denumirea acele alaiuri formate din grupuri mari de persoane, cu diferite roluri. Potrivit cercetătorului Vasile Adăscăliței, cel care a studiat formele teatrului popular de Anul Nou în Moldova, vălăretul este o „piesă de teatru-alai, bazată pe și provenind din dramatizarea unor ritualuri străvechi de organizare a vieții colective”, fiind practicat, cu precădere, în ținutul Tutovei. În alte zone, acest alai amplu poartă alte denumiri: „rândul de flăcăi” (în nord-estul județului Vaslui), „cârdul” (în unele localități botoșănene).

Sunt renumite în toată zona și participă în fiecare an la festival vălăretele de la Rafaila, Oșești, Todirești, Lipovăț, Ivănești, dar și cele din Bălești-Fâstâci (com. Cozmești) sau cel de la Huși, al Ansamblului „Trandafir de la Moldova”, care a preluat repertoriul alaiului vechi, de la Voinești, pe cale să se piardă. „Aceste vălărete, după cum ați putut vedea, includ Capra Mare, Rândul de flăcăi și diversele jocuri cu măști: jocul moșnegilor, harapilor, jocul ursului, calului, babele. Măștile locale tradiționale sunt cele de formă triunghiulară, spre deosebire de cele care se întâlnesc în zona Neamț sau în Suceava, care sunt de formă rotundă”, a explicat Lucian Lefter, etnolog în cadrul Centrului Culturii Tradiționale Vaslui, unul dintre organizatorii acestui festival.
Mai jos, redăm un fragment din obiceiul „Globului”, ce se practica, în vechime, în satul Țuțcani, din comuna Mălușteni, județul Vaslui. Patru personaje - Anul Nou, Anul Vechi, Harapul și Domnișoara - constituiau alaiul. Anul Nou purta „globul”, de formă sferică, confecționat din nuiele, împodobit cu hârtie încrețită și cu un clopoțel la mijloc:

„Anul Nou:
Bună seara, seara mare, domnilor!
Eu sunt Anul Nou vestit
Ce din lume am venit
Să vă curăț de holere
Și de multe boli grele.
An mănos și-mbelșugat
Pentru grâu de semănat.
Pomii mult vor înflori,
Grânele mult vor rodi,
Toamna va fi lungă și bogată.
Cu de toate-ndestulată.

Anul Vechi:

Și ce, măi, Anule Nou,
Băiat cuminte,
Ce tot o iei așa-nainte?
Ce crezi?! Că și eu am fost odată
Câmpului podoaba toată.
Cu grânele pline,
Cu spicele pline,
Cu spicele aurite.
Și, dacă nu crezi,
Poftim și le vezi! (…)”

(Obicei cules în 1967 - cuprins în volumul Teatru popular de Anul Nou în Moldova, de Vasile Adăscăliței, PIM Iași, 2015)