De 136 de ani alături de cei năpăstuiţi

De-a lungul timpului, mai mulţi oameni sau organizaţii s-au dedicat ajutării semenilor aflaţi în situaţii de criză. O astfel de instituţie este Crucea Roşie, cea mai mare organizaţie umanitară din lume. În prezent există societăţi naţionale de Cruce Roşie în aproape toate statele lumii, cu peste 105 milioane de voluntari şi peste 300.000 de angajaţi care oferă ajutor pentru aproximativ 233 de milioane de beneficiari. Prima sucursală a Crucii Roşii Române s-a deschis în 1876 în incinta Spitalului Colţea din Bucureşti.

Federaţia îşi găseşte originile undeva la începutul secolului al XIX-lea. Până atunci nu au existat sisteme şi instituţii de adunare şi îngrijire a răniţilor militari sau civili din războaie şi alte conflicte armate, sau catastrofe cu un număr mare de lezaţi. În iunie 1859, omul de afaceri elveţian Henry Dunant este martor al bătăliei de la Solferino, o confruntare din cadrul Războiului austro-sardinian. Într-o singură zi, aproximativ 40.000 de soldaţi aparţinând ambelor tabere au fost abandonaţi pe câmpul de luptă, morţi şi răniţi. Henry Dunant este şocat de aceste lucruri, de suferinţele soldaţilor răniţi şi de lipsa personalului medical calificat şi a medicamentelor pentru îngrijirea acestora, precum şi a instrumentelor de acordare a îngrijirii medicale primare. Văzând aceasta, pentru mai multe zile ajută la îngrijirea celor răniţi, indiferent de tabăra din care făceau parte soldaţii, alături de un grup de localnici voluntari.

Pentru a nu fi atacat de răniţi, Dunant flutură un steag obţinut în pripă prin desenarea unei cruci roşii pe o pânză albă.

Întors la Geneva, pledează pentru formarea unor organizaţii naţionale voluntare şi neutre care să ajute la acordarea de îngrijiri medicale soldaţilor răniţi în timpul războiului şi elaborarea de tratate internaţionale care să garanteze protecţia celor răniţi pe câmpurile de luptă. Astfel se pun bazele celei mai mari organizaţii din lume, ce primeşte mai târziu numele de Federaţia Internaţională de Cruce Roşie şi Semilună Roşie.

Crucea Roşie din România

Prima sucursală a Crucii Roşii Române (CRR) s-a deschis în 1876 în incinta Spitalului Colţea din Bucureşti, printre semnatarii actelor de înfiinţare numărându-se personalităţi marcante ale vremii, cum ar fi Nicolae Kretzulescu, George Cantacuzino şi Carol Davila. Încă de la înfiinţare, s-a implicat direct în asistenţa persoanelor aflate în dificultate, fie că a fost vorba despre calamităţi naturale, războaie mondiale sau conflicte armate. Imediat după înfiinţare, prima ambulanţă a CRR a plecat într-o misiune umanitară pe frontul sârbo-turc din sudul Dunării.

Între 1877 şi 1878, în timpul Războiului de Independenţă, organizaţia umanitară a intervenit cu personal sanitar, ambulanţe şi trenuri sanitare în sprijinul trupelor. A înfiinţat aşezăminte de tratare a răniţilor în Bucureşti şi în diferite oraşe din ţară.

În timpul Primului Război Mondial, CRR a organizat 58 de spitale şi a îngrijit în ele peste 150.000 de răniţi, cu excepţia celor ajutaţi direct pe front. Atât de puternic a fost impactul activităţilor desfăşurate de Crucea Roşie, încât personalităţi marcante ale vremurilor s-au înscris ca voluntari în rândurile ei.

Între acestea amintim pe regina Maria, care s-a oferit voluntar, ajutând la tratarea răniţilor. După încetarea războiului, mii de prizonieri eliberaţi din captivitate încercau să se întoarcă la casele lor. Şi pentru aceştia a fost oferită asistenţă, înfiinţându-se cantine ce ofereau hrană zi şi noapte foştilor prizonieri.

În cel de-al Doilea Război Mondial, un mare număr de români au fost nevoiţi să se refugieze în vechiul regat, iar CRR, aflată în acea vreme sub înaltul patronaj al reginei Elena, a deschis cantine în gări şi pe drumurile de acces ale convoaielor de refugiaţi, precum şi puncte sanitare.

De asemenea, organizaţia şi-a mobilizat toate resursele materiale şi umane pentru a acorda sprijin neîntrerupt răniţilor, bolnavilor, prizonierilor şi refugiaţilor, astfel că peste 5.000 de surori voluntare şi auxiliare sanitare au activat atât pe front, cât şi în spitale.

Totodată, Crucea Roşie a contribuit la salvarea de mii de vieţi şi prin colaborarea permanentă cu Centrul de sânge conservat al armatei, la care a adus numeroşi donatori. De asemenea, a asigurat transporturile de sânge şi plasmă. În 1945, a înfiinţat un laborator de preparare a insulinei, iniţiativă care a acoperit necesarul acestui medicament în ţară.

Între anii 1944 şi 1945, au fost spitalizaţi peste 60.000 de răniţi şi bolnavi, iar cantinele din gări au hrănit şi au adăpostit peste 4,4 milioane de persoane. Până la 14 septembrie 1944, când militarii sovietici au rechiziţionat cea mai mare parte din maşinile CRR, camioanele şi autoturismele organizaţiei transportau până la 2.500 de răniţi lunar.

Crucea Roşie Română astăzi

Chiar dacă în prezent nu am mai avut războaie sau confruntări armate pe teritoriul ţării noastre, totuşi organizaţia ajută în continuare persoanele aflate în dificultate, intervenind prompt în caz de calamităţi naturale sau ajutând semenii din alte ţări.

"Crucea Roşie din România a demarat, în septembrie 2009, proiectul "Banca de Alimente", scopul acestuia fiind sprijinirea cu alimente de bază a familiilor/persoanelor singure care nu-şi pot procura prin forţele proprii necesarul zilnic de hrană. Proiectul presupune colectarea de alimente greu perisabile, donate de populaţie, în cadrul supermarketurilor partenere şi distribuţia acestora către persoanele vulnerabile", explică preşedintele Crucii Roşii Române, Mihaela Geoană.

Beneficiarii acestui sprijin au fost zeci de mii de persoane din întreaga ţară.

"Consider că, într-o societate responsabilă, orice persoană, printr-un gest simplu, poate să acorde un ajutor celor dezavantajaţi, iar Crucea Roşie Română, prin proiectul "Banca de Alimente", oferă ocazia de a se implica direct tuturor celor care doresc alinarea suferinţei persoanelor vulnerabile", a mai adăugat preşedintele Crucii Roşii din România. Totodată, au fost trimise ajutoare umanitare atât românilor afectaţi de calamităţi, cum ar fi inundaţiile, seceta sau zăpezile abundente, dar şi semenilor noştri din alte ţări. Pentru toate acţiunile, organizaţia s-a bazat mereu pe voluntari, pe oameni care au vrut să pună umărul pentru a-şi ajuta semenii.

"Voluntariatul a reprezentat dintotdeauna sufletul acţiunilor Crucii Roşii şi ne mândrim că un număr mare de voluntari, tineri sau maturi ne sunt alături în demersul nostru umanitar. Ei sunt un exemplu pentru fiecare dintre noi şi prin implicarea lor ne transmit valorile morale ce trebuie dovedite atunci când este vorba despre alinarea suferinţei semenilor noştri", a mai spus Mihaela Geoană.

În prezent, în România, peste 10.000 de voluntari dăruiesc din timpul lor pentru a veni în sprijinul persoanelor care au nevoie de ajutor.

Cele mai importante proiecte desfăşurate în prezent

În momentul de faţă, Crucea Roşie din România derulează mai multe proiecte cu succes. Unul dintre ele este "Banca de Alimente", ce presupune colectarea de alimente destinate persoanelor vulnerabile.

Un alt proiect este "Sistemul naţional standardizat de formare în primul ajutor de bază", care a început în mai 2009, ce presupune crearea şi dezvoltarea unui sistem naţional, standardizat, de training în domeniul primului ajutor de bază, care a presupus dotarea celor 47 de filiale ale Crucii Roşii Române cu echipament de training, traducerea şi tipărirea "Manualului european de prim ajutor", dar şi pregătirea ca formatori a 50 de cadre medicale acreditate care au pregătit la rândul lor 500 de instructori ai Crucii Roşii Române.

În iulie 2011, la Gala Crucii Roşii - 135 de ani de umanitate, a fost lansat proiectul "Asistenţa la domiciliu pentru vârstnici", beneficiarii fiind bătrâni singuri care suferă de diferite afecţiuni, nu se pot deplasa şi nu au pe nimeni să-i îngrijească. Acest program va fi realizat cu sprijinul voluntarilor Crucii Roşii Române şi cu ajutorul îngrijitorilor specializaţi în acest tip de activitate.

Tot anul trecut a fost implementat de către Crucea Roşie Română proiectul "Imagini pozitive - Migraţie şi dezvoltare" prin care voluntarii, special pregătiţi, susţin în şcoli sesiuni despre migraţie şi dezvoltare, menite să trezească interesul tinerilor asupra realităţilor actuale şi să contribuie la educarea acestora în spiritul valorilor umanitare. În cadrul acestor sesiuni, elevii află despre fenomenul migraţiei, înţeleg diferenţa între termenii emigrant şi imigrant şi conştientizează ce impact poate avea migraţia asupra dezvoltării unei ţări şi asupra întregii lumi.

Aceeaşi organizaţie, cu voluntarii săi, ajută la buna desfăşurare a evenimentelor organizate de Patriarhia Română, de mitropolii sau de parohii, un bun exemplu în acest sens fiind sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou de la Bucureşti, când este sărbătorit hramul Catedralei patriarhale. Aici, dar şi la hramul Sfintei Parascheva de la Iaşi sau la alte evenimente sunt implicaţi numeroşi voluntari care acordă ajutor pelerinilor care au nevoie.

Umanitate, imparţialitate, neutralitate...

De-a lungul existenţei lor, toate organizaţiile membre ale Federaţiei Internaţionale de Cruce Roşie şi Semilună Roşie şi-au păstrat întreaga vitalitate, tinereţe şi sens al misiunii umanitare. "Umanitatea, imparţialitatea, neutralitatea, independenţa, voluntariatul, unitatea şi universalitatea sunt principiile fundamentale pe care Crucea Roşie Română se bazează în acţiunile sale de 136 de ani. Acestea reprezintă cheia succesului Mişcării Internaţionale a Crucii Roşii şi Semilunii Roşii şi a fiecăreia dintre cele 186 de societăţi naţionale din lume şi sunt expresia globală a ideii că, în ciuda diferenţelor, oamenii pot fi mobilizaţi şi pot lucra împreună, uniţi de sentimente comune profund umanitare. În ciuda consecinţelor din ce în ce mai însemnate ale inundaţiilor, alunecărilor de teren, furtunilor şi altor dezastre naturale, noi am rămas aici. Atunci şi acum, Crucea Roşie Română înfruntă provocările vremurilor pentru a ajuta cele mai vulnerabile persoane", a precizat preşedintele Crucii Roşii din România, Mihaela Geoană.