Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Patristica De ce să postim?

De ce să postim?

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Patristica
Un articol de: Pr. Narcis Stupcanu - 18 Aprilie 2019

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia I, III-IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 21, pp. 34-35

„Vezi-mi acum și câte bu­nătăți aduce postul!

Moise a putut să ia plăcile legii după ce a postit patruzeci de zile. Dar când, la coborârea de pe munte, a văzut nelegiuirea poporului, a aruncat la pământ și a sfărâmat plăcile pe care cu atâta înfrânare le dobândise, pentru că a socotit că este o nebunie ca un popor beat și nelegiuit să primească legea Stăpânului. De aceea acest minunat proroc a avut iarăși nevoie de alte patruzeci de zile de post ca să poată primi și aduce de sus alte plăci în locul celor sfărâmate din pricina fărădelegii poporului. Marele Ilie a postit atâtea și atâtea zile; și, pentru că a postit, a scăpat de tirania morții, s-a urcat în cer cu o căruță de foc și nici până azi n-a știut ce-i moartea. Iar Daniil, bărbatul doririlor, după ce a postit multe zile, a fost învrednicit de acea minunată vedenie; a pus frâu furiei leilor și i-a făcut blânzi ca niște oi, nu schimbându-le firea, ci schimbându-le voința, cu toate că le rămăsese cruzimea. Ninivitenii, apoi, folosindu-se de post, au schimbat hotărârea Stăpânului. Au pus la post nu numai pe oameni, ci și pe animale; și așa, despărțindu-se fiecare de obiceiurile lui rele, au aplecat spre milostivire pe Stăpânul tuturora. Dar pentru ce să mai vorbesc de robi - cu toate că pot înșira și pe alții mulți, atât din Vechiul cât și din Noul Testament, care au strălucit prin post - când ar trebui să venim la Stăpânul nostru obștesc al tuturor? Că și Domnul nostru Iisus Hristos, și El, după ce a postit patruzeci de zile, a început lupta cu diavolul, dându-ne tuturor pildă, ca să ne înarmăm cu postul, și după ce ne-am întărit cu postul să pornim la lupta cu diavolul.

Dar poate cineva din cei care au privirea pătrunzătoare și sunt ascuțiți la minte mă va întreba:
– Dar pentru ce Stăpânul a postit tot atâtea zile cât și robii și n-a depășit numărul de zile?
– Nu s-a petrecut asta fără rost și la întâmplare, ci cu înțelepciune și potrivit nespusei Lui iubiri de oameni. Ca să nu se creadă că a venit în aparență pe pământ, ca să nu se creadă că n-a luat trup sau că a fost în afară de firea omenească, de aceea a postit tot atâtea zile și n-a mai adăugat zile, ca să închidă gura celor cu gând nerușinat de ceartă. Dacă așa, că a postit patruzeci de zile, și tot mai sunt unii încă și acum care îndrăznesc să spună că n-a avut trup omenesc, ce n-ar fi îndrăznit să zică dacă prin preștiința Lui nu le-ar fi tăiat și acest prilej? De asta n-a vrut să postească mai multe zile, ci tot atâtea cât și robii, ca să ne învețe cu fapta că a avut și El același trup ca și noi, că nu era în afara firii omenești. Ne-au arătat, dar, și robii, ne-a arătat-o și Stăpânul, că mare e puterea postului și mult e câștigul pe care postul îl aduce sufletului.”