Editorial
De ce vine Crăciunul?

De ce vine Crăciunul?

Diac. Ciprian Bâra, 26 Decembrie 2014

Căutarea sensului vieţii nu constituie doar o problemă a filosofiei, ci şi o necesitate elementară cotidiană. Imediat ce dobândeşte conştiinţa sinelui, omul se întreabă care este rostul vieţii sale (sau aşa ar fi firesc). Prin răspunsul pe care îl dăm acestei întrebări ne determinăm poziţia faţă de fiecare din problemele, contextele sau provocările cotidianului. Omul are înnăscută dorirea bucuriei, iar partea spirituală zidită înlăuntrul lui îl atrage către izvorul ei care este Dumnezeu, dar în epoca noastră domneşte o nemaivăzută incoerenţă în viziunea asupra vieţii.

Înstrăinarea de Dumnezeu şi căutarea bucuriei în plăcerile gustate cu simţurile îl înrobesc pe om. Dorinţa de a găsi bucuria în afara perspectivei creştine duce de multe ori la dezamăgire. Provocarea bucuriei adevărate o avem mai ales în preajma marilor sărbători.

În Ajun şi în zilele Crăciunului se dezvoltă o imagine extrem de comercială a sărbătorii, exprimată prin reclame cât mai diverse, rafturi cât mai pline, cadouri inedite, mese şi chefuri cât mai bogate, lucruri care veştejesc adevăratul sens al sărbătorii. Cadourile, darurile, mesele îmbelşugate sunt într-adevăr un reflex firesc al sărbătorii, dar zoom-ul nu trebuie să cadă doar pe lucrurile superficiale. De câte ori ne întrebăm în modul cel mai serios, cu sobrietatea cuvenită: de ce vine Crăciunul?

Colinde, obiceiuri tradiţionale amestecate cu concerte şi interpreţi deveniţi peste noapte creştini. Vitrine pline cu oferte de la moşu'. Suntem sufocaţi de pregătiri de tot felul. Ne plac felicitările de Crăciun, spectacolele. Toate acestea nu ar avea, totuşi, nici un sens dacă nu ar exista realitatea Naşterii lui Hristos. Dacă ne bucurăm de daruri şi de celelalte lucruri, trebuie să ne bucurăm întâi de toate că S-a născut Hristos. Trebuie să ne întrebăm cine este Hristos pentru fiecare dintre noi şi ce raportare trebuie să avem noi faţă de El! Altfel, dacă nu ne întrebăm, rămânem într-o zonă superficială, zonă de suprafaţă în care vom şi trăi.

Adevărata bucurie a marilor sărbători împărăteşti transcende simţurile şi pe cele supuse lor. Aceasta nu înseamnă că nu are nici o legătură cu bucuriile cotidianului, ci că se mişcă la un nivel mai înalt. Este important ca bucatele să fie ales făcute, darurile din belşug, dar mai ales toate să fie făcute cu bucurie ca pentru Dumnezeu, iar oamenii, mai buni. Izvorul bucuriei este Hristos născut în ieslea Betleemului. Venirea Lui în lume este binevestirea bucuriei şi păcii. Căutarea bucuriei departe de Hristos sau chiar fără de Hristos este osteneală în zadar, amăgire.

Cine nu-şi aduce aminte cu emoţie ceasurile de pregătire a mesei de Crăciun în care mama sau bunica se ostenea peste măsură pentru ca totul să fie aşa cum trebuie de sărbătoare? Candela aprinsă, cruce şi gând către Hristos, aluatul închinat înainte de a fi pus la cuptor. Cui nu i-a rămas întipărită această imagine în memorie? Cui nu-i fuge gândul la clipele prelungite trăite împreună cu bunicii gârboviţi de cernerea anilor care povesteau file din Scriptură? Să nu lăsăm ca aceste realităţi ale vieţii să devină doar nostalgie! Sărbătoarea este un timp al bucuriei, al împreună-petrecerii oamenilor laolaltă cu Hristos. Să ne întrebăm, de ce se întâmplă toate acestea, de ce vine Crăciunul?


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!