www.lifehack.org

„De crescut, creştem oricum, important este să creştem oameni”

Raluca Brodner, 22 August 2017

Andreea-Simona Olteanu este doctor în psihologia dezvoltării copilului, psihoterapeut-specialist, psiholog clinician specialist, logoped şi președintele Asociației pentru dezvoltarea copilului și a familiei. „Rolul părinților în dezvoltarea copiilor de la naștere la maturitate” este denumirea celui mai recent program desfăşurat în cadrul proiectului naţional Şcoala Familiei coordonat de doamna psiholog, care a avut amabilitatea să ne ofere mai multe detalii despre acest modul la care ar fi bine să participe cât mai mulţi părinţi.

La ce trebuie să fie atenţi părinţii în educaţia copiilor pentru ca aceştia să se dezvolte frumos?

Venirea pe lume a unui copil este un dar pe care Dumnezeu îl face în primul rând părinților, familiei extinse, comunității și ulterior lumii. Fiecare dintre noi are un impact mare asupra dezvoltării unui copil, dar primii care intervin şi determină profund devenirea lui umană sunt părinţii şi mediul familial creat de aceştia.

De crescut, creştem oricum, important este să creştem oameni. Un copil se dezvoltă armonios atunci când ambii părinți se implică, se completează și se susţin reciproc. Rolurile părinților se schimbă, se amplifică, se complică şi scad ca intensitate în funcție de vârsta, de etapa de viaţă pe care copilul o traversează și de genul acestuia. În aceeaşi perioadă de vârstă a copilului, mama are un rol, iar tatăl un altul, iar ele diferă de la un copil la altul, de la un nivel la altul al dezvoltării. De exemplu: fetele au nevoie mare de taţi între 3 și 6 ani pentru a se identifica cu partea lor feminină, băieţii au nevoie de prezenţa lor în acelaşi interval de timp, şi mai cu seamă după vârsta de 7 ani, când jocul, activităţile şi comunicarea cu tatăl sunt esenţiale pentru devenirea lor masculină.

O dezvoltare armonioasă implică menţinerea echilibrului între dezvoltarea fizică, dezvoltarea emoţională, cognitivă, socială, culturală şi spirituală pe toată durata vieţii. Este bine să ne cunoaştem copilul şi să ştim exact cum şi când putem interveni pentru a-l ajuta, fiindcă uneori cu cele mai bune dorinţe şi intenţii realizăm exact contrariul: ne trezim prea târziu şi îi oferim prea mult „dintr-un ceva” de care „el”, aflat acum la o altă vârstă, nu mai are nevoie.

Cel mai frecvent, părinţii ajung mai devreme sau mai târziu să se întrebe unde au greşit sau să se simtă vinovaţi. Vinovăţia nu ajută pe nimeni şi cu atât mai puţin pe cel mic. Este doar un sentiment împovărător. Important este să ceri ajutorul şi să afli ce ai putea face în mod util şi constructiv pe viitor.

Fiecare etapă a dezvoltării umane construieşte şi fundamentează etapele ulterioare. Dacă punem încă de la temelie ceea ce trebuie, atunci şi constructul final va fi trainic, sănătos, echilibrat. Aşa cum nu începem o casă cu acoperişul (în arhitectură, un acoperiş prea greu, disproporţionat faţă de temelie, determină în timp prăbuşirea casei), nici în creşterea copilului nu acordăm mai multă atenţie anumitor aspecte, în detrimentul celor de bază.

Cum să îţi cunoşti propriul copil şi să îţi modelezi stilul parental conform nevoilor sale? Ce şi când ar fi bine să faci ca părinte, în funcţie de vârsta copilului tău? Care sunt comportamentele actuale care semnalează ceea ce nu ai făcut la timp şi cum poţi interveni prompt? Toate aceste răspunsuri le găsiţi în modulul „Rolul părinților în dezvoltarea copiilor de la naștere la maturitate”, din cadrul programului Şcoala Familiei. Ceea ce trebuie să ştiţi este că v-ar fi real de folos să veniţi împreună, atât mama, cât şi tatăl. Astfel, informaţia este primită în mod direct de fiecare în parte şi poate fi aplicată imediat.

Spuneţi-ne mai multe de­spre modulul pe care îl coor­donaţi.

„Rolul părinților în dezvoltarea copiilor de la naștere la maturitate” este titlul modulului de început din cadrul Școlii Familiei. El s-a născut spontan, cu ocazia unei întâlniri a formatorilor, la Mănăstirea Caraiman, când am prezentat un preambul al dezvoltării umane cu etapele, nevoile și necesitățile sale. Această prezentare de ghidare în formarea modulelor a devenit ulterior un modul de îndrumare pentru părinți. Un modul în care să afli ca părinte unde te situezi, ce ar trebui să faci în prezent şi în viitor, pentru a susține dezvoltarea armonioasă a copilului tău. Te ajută să afli care sunt celelalte module pe care le poţi aprofunda în funcție de vârsta copilului (copiilor). Unul dintre motto-urile asociaţiei al cărei președinte sunt este: „Pentru a oferi ceea ce are nevoie copilul tău este important să te deprinzi și cu meseria de părinte. Aceasta nu se moștenește, ci se învață”. Aceste cuvinte în care cred momentan, precum și expe­riența de aproape 20 de ani în lucrul cu copiii și cu familiile acestora, mă determină să cred că dacă ne-am cunoaște și am conș­ti­entiza din timp rolul și impactul colosal pe care le avem în viața copiilor noștri, dar și a semenilor din jurul nostru, am putea face lucrurile, poate, în mod diferit, mai cumpănit și mai funcțional pentru toată lumea și, în special, pentru fiecare dintre noi.

De ce aţi ales să vă alăturaţi echipei de specialişti care formează Şcoala Familiei?

Școala Familiei este un proiect deosebit, pentru că o rețea de oameni deosebiţi din toată țara, care sunt pregătiţi să jertfească din experiența, timpul şi dragostea lor, colaborează și pun la dispo­ziția părinților un model de viaţă familială autentic românesc. Sunt dornici să împărtăşească aspecte din experiența lor profesională şi din viaţa de familie, îşi îndeplinesc sarcinile în mod conştiincios şi fac eforturi să aducă o schimbare benefică în zonele din care provin.

Cred în necesitatea acestui proiect, pentru că nu putem realiza o transformare pozitivă în noi și apoi în copiii noștri fără a face abstracţie de mediul social și de comunitatea din care facem parte. Eu, ca psiholog, pot crea un cadru în care să apară o schimbare, dar, dacă aceasta nu este menținută de mediul din care vine subiectul tratat, munca și tratamentul realizate sunt în zadar.

Aşa cum noi, ca psihologi, nu putem face psihoterapie într-o altă ţară (deoarece există un fond socio-cultural diferit şi este greu de pătruns în toate aspectele inconştiente ale unei populaţii în care nu am crescut), tot aşa modelele de parenting importate nu se potrivesc populaţiei din România cu o istorie şi cu valori transgeneraţionale specifice. Avem nevoie de un parenting şi de modele autentice româneşti, conforme cu nevoile noastre şi cu structura copiilor noştri. Proiectul Şcoala Familiei îşi propune să îndeplinească aceste obiective şi de aceea doresc din tot sufletul să îl susţin.


Galerie foto:

Lasa un comentariu
Articole asemanatoare
Momentan nu exista articole asemanatoare!

Arhivă ediții

Contactează-ne!