De la medicină alternativă la medicină integrată

Parcurgând literatura medicală franceză din ultima vreme, am rămas mirat de faptul că doi francezi din trei au recurs la tratamente zise alternative.

Centrele de terapie a durerii din spitale colaborează din ce în ce mai mult cu practicieni de medicină alternativă. Este interesant cum aşa-numita medicină convenţională este completată continuu cu alte metode alternative cum ar fi tehnicile de relaxare, osteopatia, acupunctura sau auriculoterapia.

Într-un raport realizat în 2005 de către Misiunea Interministerială de Vigilenţă se arată că în 4 ani numărul metodelor de medicină „paralelă“ a crescut de la 89 la 200. În Franţa, Ordinul Naţional al Medicilor recunoaşte numai acupunctura şi homeopatia.

Aceste metode alternative, care încearcă să se cristalizeze în conceptul de medicină integrată, concept care ia în considerare pacientul ca un întreg, se împart în metode „energetice“ (acupunctură, auriculoterapie), metode „verzi“ (aromoterapie, fitoterapie) sau metode manuale ( osteopatia, chiropraxia şi altele). La aceste metode, care se găsesc deja publicate în ghiduri, se adaugă şi altele, mai ciudate, cum ar fi geloterapia (terapia prin râs) şi iridologia (metodă în care diagnosticul se bazează pe examinarea irisului).

Dispreţuite la început, fiind considerate mai aproape de şarlatanie decât de medicină, aceste metode au ajuns în atenţia medicilor şi din cauza presiunii publicului. Din acestă cauză, începând de la mijlocul anilor â90, la vestita Universitate Harvard din SUA a luat naştere un „Centru Naţional de Studiu al Medicinei Complementare şi Alternative“, cu un buget de aproximativ 100 milioane de euro. Cu acest buget, sunt în curs de realizare studii ştiinţifice serioase, care au ca scop evaluarea eficacităţii metodelor alternative cu aceeaşi rigoare cu care se fac studiile clinice pentru medicamente noi. Despre rezultatele acestor studii vă vom informa în numerele următoare.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!