De Măcinici, vine anul nou agricol

Oana Rusu, 09 Martie 2008

▲ Până în secolul al XVII-lea, românii începeau anul agricol în luna martie, de Măcinici, după zilele Babei, atunci când iarna se sfârşea şi începeau muncile agricole ▲ Tot acum, sunt serbaţi şi sfinţii mucenici pentru care se făceau colăcei în formă de opt şi se serveau 40 de pahare de vin ▲

Începutul anului nou agrar este sărbătorit în tradiţia populară pe 9 martie, această dată fiind cunoscută în calendarul popular şi ca Mucenici sau Măcinici, în funcţie de zonă. „În tradiţia poporului român sunt multe practici rituale care au ca principal scop efectul de stimulare a fertilităţii culturilor agricole, iar acest lucru se vede cel mai pregnant la începutul primăverii pentru că acum se pun bazele noii recolte, este începutul unui nou ciclu agricol, foarte important, pentru că de el depindea hrana familiei şi a gospodăriei pentru tot timpul anului“, a precizat Ovidiu Focşa, etnograf din cadrul Muzeului Etnografic al Moldovei - Complexul Naţional Muzeal „Moldova“ Iaşi.

Astfel, conform celor menţionate de etnograf, „pentru lumea de altădată, care trăia în acord cu natura, mai ales cu ciclurile agrare, acest început de an agricol, plasat pe 9 martie, avea o conotaţie cu totul specială“.

„Sărbătorea de pe 9 martie este cunoscută în tradiţia populară sub numele de Măcinici, iar din punct de vedere popular, această sărbătoare este legată de cultul morţilor, atât de des întâlnit în tradiţia românească şi în cadrul bisericii, unde numărul zilelor dedicat pomenirii morţilor este foarte mare în timpul anului, aşa cum şi rânduiala de pomenire este de la un an până la şapte ani. Astfel, 9 martie este o zi dedicată strămoşilor, dar şi început de an agricol, această zi fiind bogată în diverse practici spectaculoase, legate de fertilizarea ogorului, a terenului agricol, de apărare împotriva calamităţilor şi a dăunătorilor sau a persoanelor rău voitoare care puteau lua «mana»“, a precizat Ovidu Focşa.

Tot în tradiţia populară se spunea că strigoaicele luau mana vacilor, astfel încât acestea să nu mai poată da lapte. „Este o noţiune foarte des întâlnită în comunităţile arhaice destul de restrânse, unde lumea se cunoaşte foarte bine. Astfel, se spune că erau oameni care deocheau, care spuneau că vin să ia mana animalelor, cu efecte negative asupra animalelor din bătătură sau asupra ogorului, de aici şi toate practicile de prevenire, de a îndepărta pericolul“, a spus specialistul etnograf.

Aratul şi semănatul începeau pe 9 martie

Pe 9 martie, evenimentul central era pornitului plugului sau scosul plugului din bătătură cu care se trage în mod simbolic prima brazdă, deşi nu se lucra în ziua de Măcinici, după cum a spus Ovidiu Focşa: „Se purificau animalele, utilajul agricol, dar şi omul. Exista acest obicei, ca atunci când se începea un lucru nou, ca şi atunci când pleci de acasă, să nu te mai întorci. În mentalitatea populară, era întâlnită ideea că existau forţe care se împotrivesc începerii unui lucru nou, iar de aici apar şi aceste complicate ritualuri de purificare şi de protejare. Se dădea cu aghiazmă plugul şi animalul, se tămâia, în unele locuri se punea şi o lumânare aprinsă între coarnele boului. Omul se asigura astfel că îşi va multiplica belşugul pentru acel an, alungând orice influenţă nefastă. Şi bărbaţii păstrau curăţenia trupească şi sufletească. În zorii zilei, se îmbrăcau cu hainele de sărbătoare, rosteau o rugăciune şi trăgeau această brazdă rituală, dar nu pe ogor, ci în bătătură, gest care simboliza începutul aratului, după care gospodarii porneau spre hotarele satului. Pentru a nu putea fi deocheate, animalelor li se legau arnici din lânică, aceştia având aceeaşi funcţie ca şi mărţişorul“.

Tot în aceste zile, sunt întâlnite şi alte obiceiuri, precum lovirea pământului cu maiul, un ciocan mare de lemn, ce se folosea la piuă pentru bătut boabele de porumb. De asemenea, se mai lovea pământul cu toporul, în timp ce se rosteau cuvintele „Ieşi, vară, bagă-te iarnă, tună ger şi ieşi căldură“, după cum a mai spus Ovidiu Focşa.

În această perioadă, se aprindeau focurile rituale, se adunau în mijlocul grădinii vreascuri, se aprindeau, iar peste acest foc săreau toţi membrii familiei, astfel încât să fie sănătoşi, roşii în ograji şi cu veselie tot anul.

Focul ritual avea şi rolul de a incinera iarna în mod simbolic, acum având loc diferite obiceiuri care marcau trecerea de la iarnă la vară, de la frig la cald, de la întuneric la lumină, a mai spus etnograful.

Nu lipseau nici previzunile meteorologice care se făceau la începutul noului an agricol: „Dacă ploua la Măcinici, ploua şi la Paşti şi cum este vremea la Măcinici aşa va fi şi în următoarele 40 de zile. Dacă timpul e frumos, le merge bine stupilor în acel an, acum începe şi anul apicol, alături de cel agricol“, a precizat Ovidiu Focşa.

Măcinicii sau sfinţişorii

Gospodinele pregăteau la această sărbătoare „colăcei în formă de opt, formă antropomorfă, a morţilor care stau şi veghează seminţele în brazdă. Se spune că moşii şi strămoşii sunt supraveghetorii spiţei de neam, ei veghează toată activitatea celor care sunt în viaţă şi, din acest motiv, se fac atât de multe ofrande, în speranţa că astfel vor fi îmbunaţi. Femeile din aproape toată zona balcanică pregătesc de Măcinici aceste mici pâini cu formă umană, în formă de opt, care se mai numesc sfinţişori, bradoşi, brânduşi, brânduşei. Tot acum se împart 40 de pahare de vin, atât pentru sufletul strămoşilor, cât şi pentru sporul casei“, a spus Ovidiu Focşa.

Grâul din care era făcută făina pentru sfinţişori reprezenta tocmai renaşterea. „Se punea la copt făina cea mai bună din casă cu apă şi sare, la care se adaugă apoi, după coacere, miere şi nucă, aceste alimente având o conotaţie simbolică, înglobează şi simboluri ale belşugului“, a spus Ovidiu Focşa.

În anumite zone, în mod deosebit prin Banat, femeile bătrâne din casă făceau o azimă rotundă, numită „turta de Sâmţi“. Din această turtă se înfrupta întreaga familie, iar ce rămânea din ea se dădea la animale, la păsările din curte, la fel cum se obişnuia şi la Înviere, când se aducea Păscăriţa de la biserică, sau de Crăciun, când şi animalele din gospodărie primesc din hrana sfinţită.

Sărbătoarea moşilor şi strămoşilor

După ce erau sfinţiţi la biserică, pe 9 martie, măcinicii erau daţi de pomană împreună cu alte alimente, precum fasole, nuci, poame, alune. În unele sate din Muntenia, se făcea un „bradoş“ mai mare, în formă de om, cu gură, urechi şi nas, dar orb, care era numit „Uitată“, pentru pomenirea tuturor morţilor care, în timpul anului, au fost uitaţi, nepomeniţi.

În satele bucovinene se făceau praznice, iar cu acest prilej, celor prezenţi li se dădea de pomană câte un colăcel, o lumânare aprinsă şi un pahar cu vin.

Sfinţişori în Moldova, mucenici în Muntenia

Măcinicii se pregătesc diferit, în funcţie de zonă. Astfel, în zona Moldovei, se fac în mod obişnuit sfinţişori din aluat de cozonac sau aluat simplu, care se coc la cuptor, apoi se scot şi se stropesc din belşug cu miere şi nucă. În sudul ţării, sunt mai des întâlniţi măcinicii fierţi.

Astfel, în Moldova, se face un aluat dospit, în care se pune drojdie şi se lasă la crescut. Din acest aluat se fac forme de 8, se ung cu ou pe deasupra şi se pun într-o tavă unsă cu unt, la cuptor. Aluatul se face dintr-un kilogram de făină, o lingură de sare, drojdie, apă pentru omogenizarea aluatului. În cazul în care sărbătoarea nu este în post, se poate face un aluat asemenea celui de cozonac. Astfel că, la ingredientele amintite, se adaugă câteva ouă, jumătate de litru de lapte şi jumătate de pachet de unt.

În Muntenia şi Dobrogea, se face un aluat nedopsit, se modelează în formă de 8, dar dimensiunile sunt foarte mici. Pentru aluat sunt necesare următoarele ingrediente: 250 grame făină, jumătate de cană de apă călduţă, sare. Coca se face cu o seară înainte de a fi pregătiţi. Se modelează aluatul, tăindu-se fâşii subţiri din aluat, din care se fac apoi cerculeţe şi opturi. Formele astfel pregătite se lasă peste noapte la uscat, pe o suprafaţă întinsă, presarată cu făina. La fel, peste mucenici se presară făină. A doua zi dimineaţa, mucenicii se trec prin sită, astfel încât să cadă făina şi apoi sunt puşi la fiert. În apa în care vor fi puşi la fiert mucenicii se pune în prealabil sare (un vârf de linguriţă), coaja rasă de la o lămâie, zahăr, după gust. Mucenicii se pun în apă după ce aceasta dă în clocot, se lasă să fiarbă apoi, când se ridică la suprafaţă, se scot. După gust, pot fi asezonaţi cu esenţă de rom, scorţişoară, nucă.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!