Historica
 Reproducere a orașului Constantinopol din perioada primilor împărați bizantini

Decăderea civilizațiilor, un fenomen inevitabil?

Pr. Ciprian Florin Apetrei, 11 Februarie 2018

La o scurtă privire în istoria civilizațiilor, și cel mai neavi­zat cititor poate constata faptul că atât dezvoltarea unei civilizații, cât și decăderea ei sunt legate în mod ombilical de religiozitatea societății respective. Se observă că, de la începutul unei civilizații și până la apogeul acesteia, religiozitatea membrilor ei creează monumente care dăinuie până astăzi, iar scăderea religiozității duce în mod inevitabil la distrugerea civilizației. Așadar, nu atât evenimentele exterioare aduc cu sine extincția unor popoare, ci ceea ce le definește interior.

Acest lucru îl constatăm atât în civili­zația egipteană, care începe fulminant cu marile piramide, și are o creș­tere de peste o mie de ani până la faraonul Ramses al II-lea, și o decădere de aproape o mie de ani, sau în cadrul civili­zației romane, cu dimensiuni mai mici la nivelul timpului, însă cu ace­leași conotații. În ambele cazuri vedem că religiozitatea societății naște monumente excep­ționale, iar scăderea ei și mai ales a moralei publice duce la dis­pariția acestor civilizații, chiar dacă forme ale lor se mai păstrează în civili­zațiile care se nasc din cenușa acestora.

Spre exemplu, civilizația egipteană, pe lângă excepționalele morminte ale faraonilor din mileniul al III-lea î.Hr., cunoscute sub numele de piramidele de la Giza, a creat în mileniul al II-lea î.Hr. și cel mai mare locaș de cult construit vreodată în istoria uma­nității, marele templu de la Karnak. Cu toate acestea, civili­zația aceasta nu a supra­viețuit declinului religios prin care a trecut, și astăzi putem admira în Egipt doar ruinele care amintesc de măreția de odinioară a acestei civilizații.

Civilizația egipteană a fost înlocuită de cea elenistică, fondată de imperiul lui Alexandru Macedon, iar cea de-a doua la rândul ei s-a contopit în cadrul Imperiului Roman în ceea ce numim „sistemul de gândire greco-roman”, care stă la baza civilizației de mai târziu.

Bizanțul, primul imperiu creștin

În arealul de gândire al civi­lizației greco-romane și în spațiul mediteraneean al Pax Romana s-a născut civilizația creș­tină, care a preluat în sistemul ei de gândire elemente din civi­li­zația greco-romană. Aceste elemente au fost folosite în propovăduirea credinței creștine, care a născut atât în bazinul Mediteranei, dar mai ales în Europa, civilizația creștină din primul și din cel de-al doilea mileniu de după Hristos.

Civilizația în care trăim astăzi, izvorâtă din Cuvântul Evangheliei Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, împletită cu elemente iudaice și greco-romane, la care se adaugă și contextul influențelor culturilor locale, a născut civilizația euro-atlantică de astăzi, care are la bază creș­tinismul. Forța acestei civili­zații bimilenare stă în credința creștină a celor care împărtășesc aceste valori.

Fără creștinism, Europa nu ar fi ceea ce este astăzi. Atunci când cineva vine să viziteze Europa, în prim plan are monumentele creștine, marile catedrale ale continentului nostru, care definesc civilizația europeană. Fără ele nu ne putem regăsi ca europeni. Imperiul Roman a dispărut din istorie din cauza pierderii moralității și a religiozității clasei conducătoare din apusul Europei, însă, în Răsărit, romanitatea a supra­viețuit încă o mie de ani în jurul Capitalei, construită de Sfântul Constantin cel Mare, care a avut în centru edificiile creștine și moralitatea și spiritualitatea religiei creștine. Astfel, Imperiul Roman păgân s-a metamorfozat sub chipul Imperiului Bizantin creștin, în jurul noii Rome, Constantinopolul. Această continuitate a salvat elementele civilizației greco-romane, pe care la începutul mileniului al II-lea, prin intermediul Bizanțului, le va prelua, ceea ce definim a fi Occidentul de astăzi.

Ce ar fi Europa fără creștinism?

Fără rezistența armată și culturală în fața diferitelor invazii venite atât din sud, cât și din est a Imperiului Bizantin și apoi a țărilor din estul Europei, care i-au urmat modelul de civilizație, în mod sigur nu am fi vorbit astăzi de civilizația europeană creștină. Ce ar fi fost Europa de astăzi dacă în secolul al VIII-lea, la Poitiers, francii nu ar fi oprit invazia arabă, sau ce s-ar fi întâmplat dacă bizantinii în secolele VII-VIII nu ar fi oprit aceeași invazie, atât pe mare, cât și pe uscat, venită din sud-estul imperiului lor? Ce ar fi fost Europa de astăzi fără re­zistența de sute de ani din mileniul al II-lea a țărilor ortodoxe din estul Europei în fața Imperiului Otoman și a hanilor tătari?

Europa de astăzi s-a zidit pe jertfa izvorâtă din apărarea cre­dinței creștine a estului și sud-vestului civilizației europene. Aici remarcăm rezistența de 700 de ani din Peninsula Iberică, cea de 800 de ani a Imperiului Bizantin și cea de peste cinci veacuri a popoarelor din estul Europei în fața încercării de islamizare a bătrânului continent.

Aceste lucruri trebuie amintite, mai ales în contextul de astăzi, când se neagă valorile creștine și, paradoxal, sunt voci la nivel european care promovează valorile religioase împotriva cărora au luptat pe parcursul a mai bine de o mie de ani creștini din estul și sud-vestul Europei.

Actuala civilizație europeană este în aceeași fază în care regăsim alte civilizații ajunse la apusul lor din cauza pierderii religio­zității societății. Europa de astăzi, dacă nu redescoperă și dacă nu trăiește valorile creștine care au creat-o, va dispărea cu certitudine la fel cum au dispărut în istorie civilizații cu durată de timp mai mare decât a noastră de până acum.

Creștinismul este fundamentul civilizației europene. Fără crești­nism nu ar fi existat Europa de astăzi. Europa s-a construit în jurul bisericilor și monumentelor creștine. Fără marile catedrale ale Occidentului, Europa își pierde identitatea simbolică la nivelul gândirii colective mondiale. Bisericile sunt monumentele care definesc civilizația europeană. Pentru un asiatic sau un nord-american care vizitează Europa, principalele monumente pe care le vizitează sunt bisericile creștine, iar în muzeele cărora le calcă pragul, cele mai multe opere sunt de inspirație creștină.

Acum să încercăm să ne închipuim, dacă nu ar fi existat creștinismul, ce ar fi fost Europa de astăzi? Ar fi existat conceptul de civilizație europeană? Am fi putut vorbi astăzi de Europa unită? Să nu uităm că toate aceste idei s-au născut și se fundamentează pe Europa creștină. Fără crești­nism nu poate exista civilizația europeană. Să redescoperim adevăratele valori care sunt cele ale creș­tinismului ca să putem menține civilizația europeană pe care au construit-o înaintașii noștri, de multe ori cu prețul jertfei de sânge, pentru apărarea credinței creştine.


Galerie foto:

Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!