Sănătate
Degețelul, planta considerată cel mai bun tonic cardiac

Degețelul, planta considerată cel mai bun tonic cardiac

20 August 2018

Plantă medicinală foarte utilizată în medicina populară, degețelul se găsește în stare sălbatică în poieni, la margini de păduri, rariști, iar ca plantă de cultură s-a introdus din anii 1920-1925, fiind mai extinsă în Europa Centrală și America de Nord. În România se cultivă în zonele cu climat mai umed și cald, din județele Dâmbovița, Argeș, Brașov, Hunedoara, Botoșani și Suceava. Planta are proprietăți terapeutice, fiind tonifiante asupra miocardului și diuretice.

În literatura de specialitate, degețelul poartă denumirea științifică de Digitalis lanata, Digitalis purpurea. Însă, în popor, este cunoscut ca degetărel, degetar, cuceriță, degetărița, ţâţa oii, năpâstrocel.

Se seamănă toamna (luna octombrie) sau primăvara (luna aprilie) respectându-se distanțele de 50 cm (între rânduri) și 12 cm (pe rând), la o adâncime de 1,5-2 cm. Cantitatea de sămânță necesară este de 6-7 kg/ha, iar producția de frunze este de 5-6 tone/ha (proaspătă) și 9-12 tone/ha (la irigare). După uscare, pro­duc­ția este de 1.500 – 2.000 kg/ha.

Pentru preparatele necesare în tratamente, se folosesc frunzele plantei. Acestea se recoltează îna­inte de înflorire. În anul I al culturii, se recoltează de două ori pe an (în lunile iunie-iulie și septembrie-octombrie), iar în anul II se strâng la lungimea de peste 10 cm. Tăierea frunzelor se face în zile însorite, între orele 10.00-16.00, când se acumulează maximul de principii active. Recoltarea nu trebuie să fie făcută de copii și de femei gravide, din cauza riscului de toxicitate. Uscarea se face bine în poduri și șoproane. După uscare, frunzele rămân verzi, fără pete brune, fără miros și cu gust amar. Planta are următoarele proprietăți terapeutice: tonifiante asupra miocardului și diuretice.

Acțiuni specifice

În afecțiunile cardiace, dege­țelul este cel mai bun tonic cardiac, cu efect realizat în câteva minute (angina pectorală de origine cardiacă, insuficiența cardiacă cronică, tahicardia, cardiopatia decompensată). De asemenea, mărește puterea de contracție a miocardului și mic­șo­rează frec­vența bătăilor inimii, acționează asupra excita­bilității inimii, produce vaso­constricția vaselor periferice, ajutând la resorbția edemelor de origine cardiacă.

În afecțiunile pulmonare, are rol în pleurezie, pneumonia adulților și bătrânilor, edem pulmonar, astm simptomatic în urma leziunilor valvulare.

Intervine cu succes în tratamentul icterului și al stazei hepatice, al reumatismului acut, al migrenei și somnolenței, dar și al hidropiziei.

Atenție! Planta prezintă o mare toxicitate și poate genera tulburări severe. Este contraindicată în tahicardie ventriculară, cord iritabil, bloc cardiac, aortită, embolii recente, hemoragii cerebrale, uremie, anevrisme, pericardită constrictivă și alte boli cardiace de origine toxică și nervoasă.

Forme de utilizare

Se administrează pe durate scurte și sub control medical strict, în cazuri bine diagnosticate de insuficiență cardiacă. Prelungirea tratamentului poate duce la acumulări în organism și intoxicații grave, manifestate prin rărirea pulsului la valori subnormale, grețuri, vărsături, diaree, amețeli, sughițuri, dureri de cap, uscăciune în gât, paliditate, convulsii, colaps și moarte.

Preparate pentru uz intern

- infuzie din 0,2-0,8 g de frunze proaspete în 180 ml de apă clocotită; se lasă la infuzat 30 de minute în vas acoperit, se strecoară, se îndulcește după gust și se bea întreaga cantitate fracționată în 4-5 reprize pe zi;
- tinctura cu alcool de 65% în proporție de 4% drog, astfel ca 1 ml de tinctură să reprezinte 1 U.I. Se consumă o cantitate de maximum 4 ml de tinctură în 24 ore, fracționată în patru reprize;
- sirop din 50 ml de tinctură la 950 g de sirop simplu; se consumă intern, câte 10-50 g sirop timp de 24 ore, fracționat în patru reprize. O lingură de sirop (20 g) conține 1 g de tinctură sau echivalentul a 0,1 g de pulbere din frunze uscate;
- vin din amestec cu 10 g de frunze de degețel, 100 g de frunze de scilla, 50 g de boabe de ienupăr în 200 ml de alcool de 90° + 1.800 ml de vin alb. Se adaugă 100 g de acetat de potasiu, ca diuretic și cardiotonic. Se consumă câte 20 ml;
- macerat din 0,1-0,6 g de pulbere din frunze în 300 ml de apă; se macerează la rece timp de 12 ore, se strecoară și se consumă întreaga cantitate în 24 ore, fracționată în 4-5 reprize.
În uz extern se folosesc supozitoare preparate din 0,1 g de pulbere de frunze uscate și 2 g de unt de cacao; se folosesc câte trei supozitoare în 24 ore, cu acțiune în staza venei aorte. (Prof. univ. dr. Constantin Milică – Izvoare de sănătate din flora medicinală)


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!