Delincvenţa juvenilă, o dramă socială

Delincvenţa juvenilă este o realitate dureroasă a zilelor noastre care, din nefericire, cunoaşte din nou, începând din 2004, o semnificativă creştere, dar şi o diversificare din punctul de vedere al tipurilor de infracţiuni. Dincolo de imaginea rece, cutremurătoare, oferită de cifrele unor statistici şi de studii de specialitate, se conturează o adevărată dramă socială care, în mod paradoxal, îşi are rădăcinile, de cele mai multe ori, în instituţia familiei.

În faţa acestui fenomen în plină dezvoltare se pune firesc întrebarea: Care sunt factorii care determină comportamentul antisocial al unor copii?

"Infracţionalitatea apare în orice mediu social, chiar şi într-unul superior din punct de vedere etic. Iar factorii care determină un comportament antisocial sunt multipli: ereditatea, cadrul familial, inteligenţa, mediul de contact, sărăcia şi inegalitatea socială, factorii de ordin psihologic. Unii delincvenţi prezintă nativ tendinţe antisociale, care se manifestă devreme prin acte de brutalitate, nesupunere, furt, perversiuni. Putem spune despre aceştia că sunt victimele propriei constituţii psihice. Aceştia ajung de timpuriu în conflict cu legea şi dintre ei se recrutează cel mai mare procent de recidivişti", ne-a declarat Denisa Pătraşcu, jurist de profesie, doctor în dreptul muncii, consilier parlamentar la Senatul României, autoarea unui consistent "Studiu criminologic privind cauzele delincvenţei juvenile".

Fără îndoială, familia are un impact definitoriu asupra delincvenţei. Din nefericire, cea mai afectată funcţie a familiei, în condiţiile modernizării şi secularizării, este cea educativă. "În cadrul grupului familial, părinţii exercită direct sau indirect influenţe educaţional-formative asupra propriilor copii. De aceea, importanţa relaţiilor minorului cu familia nu trebuie minimalizată. Studiile asupra delincvenţei juvenile au arătat că, în mare măsură, atmosfera din familiile dezorganizate, lipsa autorităţii părinteşti, a controlului şi a afecţiunii acestora i-au determinat pe copii să adopte atitudini antisociale", ne spune Denisa Pătraşcu.

Ghetoizarea cartierelor, şcoala, mass-media şi delincvenţa

Studii coroborate ale criminologilor, psihologilor şi psihiatrilor scot în evidenţă faptul că mediul şcolar este un alt factor determinant al delincvenţei minorilor. Chiar dacă idealul educativ este atins într-o proporţie fericită de majoritatea copiilor, există totuşi un procent de minori (şi statisticile prezentate o dovedesc) care nu reuşesc să se adapteze mediului şcolar, abandonând din diverse motive (lipsuri materiale, fuga de acasă, incapacitatea de a învăţa etc.) cursurile.

Acest aspect este, de foarte multe ori, direct legat de ghetoizarea cartierelor. "Copiii crescuţi "cu cheia de gât" nu au alt loc de joacă decât strada, acolo unde se intersectează medii şi culturi diferite, de la copii proveniţi din familii de intelectuali şi ancorate în social la copii care provin din medii promiscue, şi chiar copiii străzii, acei anonimi care convieţuiesc alături de noi, despre care nu vrem să ştim, dar care îi pot influenţa negativ pe tineri", ne-a declarat doamna Pătraşcu.

Nu este de neglijat nici efectul pe care îl au asupra tânărului proliferarea prin mijloacele media a modelului individului violent şi al familiei cu situaţie conflictuală, înfăţişarea diferitelor forme de violenţă, de abandon familial, omucidere, banalizarea divorţului etc., modele care, direct sau subliminal, îi transmit mesaje care îl traumatizează psiho-afectiv.

"Biserica cea mare", pedagogul creştinilor

În formarea unei personalităţi, pe lângă familie şi şcoală, un rol important îl are Biserica. Sfântul Ioan Gură de Aur numeşte familia "Biserica cea mică". "Biserica cea mare" însă educă şi la 7 ani, şi la 70 de ani, pentru că, în baza spectrului mai larg al iubirii de Dumnezeu şi de semeni, omul învaţă noţiunea de păcat. Cunoscând ceea ce este păcatul, tânărul nu mai are nevoie de intervenţia poliţiei pentru a se comporta corect faţă de semeni. De aceea, nu gratuit se spune că Biserica a fost mereu "pedagogul" unui bun creştin. Patriarhia Română desfăşoară în acest sens numeroase programe care au în vedere educarea copiilor. Mai trebuie adăugat că, în fiecare penitenciar şi centru de reeducare, Patriarhia Română are preoţi misionari care lucrează îndeaproape cu tinerii deţinuţi, desfăşurând activităţi extracurriculare (teatru, coruri, pictură de icoane etc.).

Prin Federaţia "Filantropia" a Patriarhiei Române se derulează în acest moment proiectul "SOCIAL" - "Strategia de Ocupare şi Calificare prin Învăţare şi Activităţi pentru Libertate" - finanţat din fonduri europene. "Acest proiect ţinteşte calificarea profesională şi asistarea deţinuţilor, printre care se află şi mulţi minori, pentru reintegrarea lor socio-profesională", ne-a declarat diaconul Cosmin Grigorescu, directorul executiv al federaţiei amintite.

Concret, este vorba despre 200 de persoane aflate în detenţie şi recent eliberate care vor beneficia de acest program. Persoanele respective, funcţie de calificarea dobândită în detenţie, experienţa anterioară şi piaţa forţei de muncă, vor fi asistate în două structuri de întreprinderi sociale pilot, unde li se vor oferi loc de muncă şi venit, ca un prim pas spre reintegrarea lor socio-profesională.

"Foştii deţinuţi nu sunt obligaţi să rămână. Ei vor sta şi lucra acolo atât timp cât este necesar pentru a-şi consolida starea de reintegrare socio-profesională de după detenţie. Ei vor beneficia de asistenţa spirituală, socială şi psihologică, care îi va ajuta să se reconecteze la familie, comunitate şi societate", a mai precizat părintele diacon Cosmin Grigorescu.

Statistica neagră a infracţionalităţii

Conform datelor oficiale raportate de Administraţia Naţională a Penitenciarelor, în centrele de reeducare şi în penitenciarele din România se află internaţi în prezent 473 de minori, faţă de 431 în anul 2008. Dintre cei 46 de minori eliberaţi anul trecut, 14 s-au reîntors după gratii, ceea ce înseamnă că 30% dintre copiii-infractori puşi în libertate au încălcat din nou legea. Rata de recidivă este însă mult mai mare, o spun sociologii, deoarece în procentul recidiviştilor nu sunt cuprinşi şi copiii infractori de ieri, care astăzi sunt deţinuţi adulţi.

Datele Institutului Naţional de Statistică arată şi ele că, dacă în anul 2004 infracţionalitatea juvenilă înregistra o creştere de 7,6% faţă de anul precedent, în 2005 ajunsese la 8,2%.

Infracţiunile pentru care aceşti copii delincvenţi au fost condamnaţi sunt, în ordinea frecvenţei, furtul, tâlhăria, vătămarea corporală, prostituţia, violul, omorul şi, mai nou, infracţiunile de natură electronică.