Deşi la muncă în străinătate, au ridicat acasă 14 troiţe

Ioan Manoliu, 04 Iunie 2007

Satul Vorniceni, judeţul Botoşani, este unul dintre cele mai vechi sate din zonă. Este reşedinţă de comună şi este situat la 25 Km de Botoşani şi la 18 Km de Săveni. Cel dintâi lăcaş de cult menţionat în satul Vorniceni, Protopopiatul Săveni, este biserica „Sf. M. Mc. Dimitrie“, din bârne de lemn, care a fost strămutată din marginea satului, în anul 1821, în centru, unde se află şi în prezent. Cu acelaşi hram, „Sf. M. Mc. Dimitrie“, s-a construit în perioada 1897-1899, pe temelie de piatră, biserica din cărămidă. La ridicarea ei, au contribuit sătenii şi stăpânii moşiei, Scarlat şi Elena Pherechide. De-a lungul timpului, în această biserică au slujit mulţi preoţi, izvoarele consemnând şi câte 9 preoţi (cinci preoţi angajaţi şi patru nu). În prezent, satul este împărţit în două parohii: Vorniceni 1, având paroh pe preotul Ciprian Ivanovici, şi Vorniceni 2, având ca paroh pe preotul Ioan Constantin. Aceste parohii sunt dintre cele mai active din protopopopiat. Astăzi, ne vom opri asupra parohiei Vorniceni 1, păstorită de pr. Ciprian Ivanovici, urmând ca într-un alt număr al ziarului nostru să vorbim şi despre Vorniceni 2.

Parohia cu cele mai multe troiţe

Din oricare parte intri în parohia Vorniceni 1 (Săveni, Botoşani sau Dorohoi), satul te întâmpină cu o frumoasă troiţă, ca să-ţi dai seama din primul moment că locuitorii sunt creştini ortodocşi şi că Sfânta Treime este cea care îi veghează, prin crucea Sa. De altfel, la fiecare intersecţie sau acolo unde a fost loc potrivit, s-a ridicat câte o troiţă, astfel încât parohia Vorniceni 1 are, astăzi, 14 astfel de locuri de închinare. Acestea au fost ridicate cu ajutorul enoriaşilor plecaţi în străinătate, care le-au dorit construite din dragoste pentru satul natal şi pentru Biserică, dar şi pentru a contribui la înmulţirea dragostei între oameni, aşa cum ne învaţă Mântuitorul Iisus Hristos.

Credincioşii se întrec în a înfrumuseţa biserica

Părintele Ivanovici ne-a invitat mai întâi la biserica parohială, care, pe lângă faptul că a fost reparată, în 1999 a fost împodobită cu pictură în tempera. Vorniceni 1 este prima parohie din zonă în care s-a ridicat casă socială (casă de prăznuire). Prin contribuţia familiei Gheorghe şi Viorica Jijie, în 1995 s-a ridicat această casă socială, unde pot servi masa 120 de persoane. Dacă la început folosirea casei era spontană, acum se fac planificări cu 5-6 luni înainte.

De altfel, credincioşii de aici se întrec în a ajuta biserica. Aşa se face că pictura bisericii şi alte lucruri foarte necesare bunei funcţionări a parohiei s-au făcut prin contribuţia familiilor Neculai şi Domnica Pintilie, Vasile şi Anca Istrate (din Italia), dar şi a bunilor enoriaşi de acasă. În momentul de faţă, părintele Ciprian Ivanovici se pregăteşte să ridice o nouă casă parohială. Aceasta datorită faptului că actuala casă parohială, din al cărei spaţiu nu poate fi utilizat decât jumătate - din cauza deteriorării - adăposteşte biblioteca parohiei. Toate revistele oficiale sunt ordonate pe ani, astfel încât orice informaţie se obţine cu mare uşurinţă. Pentru lectură mai uşoară, pr. Ivanovici a amenajat o mică bibliotecă în casa socială, de unde enoriaşii îl citesc pe părintele Cleopa, părintele Paisie Olaru sau scrierile altor părinţi care întăresc credinţa credincioşilor.

Doi consilieri pentru sectorul cultural al parohiei

Stând de vorbă cu credincioşii mai în vârstă (majoritatea enoriasilor tineri erau la muncile câmpului) am aflat cât de îndrăgit este, în Vorniceni, Radio Trinitas. De exemplu, mătuşa Elena Barbacaru ne-a spus că cea mai mare mângâiere pentru ea şi soţul ei este Radio Trinitas şi că cel mai mult îi place să-l asculte noaptea. Începând de la ora 23 şi până la 2-3 noaptea, Trinitasul este viaţa şi puterea ei. Are însă şi ea un „of“. Nu este mulţumită că parte din tineret lasă casa şi merge în străinătate pentru mai mult. „Când m-am căsătorit, am făcut nunta cu malai (n. r. - făină de porumb amestecată cu făină de grâu, dovleac fiert şi coapte la cuptor). Copiii i-am crescut singură, căci soţul a lucrat pe şantier, dar credinţa în Dumnezeu m-a ajutat şi pot spune că sunt mulţumită de felul în care mi-am trăit viaţa. Acum, credinţa a mai slăbit, iar unii caută să umple golul lăsat de lipsa lui Dumnezeu cu cele materiale. Nu este posibil (n. r. - oftează). Acum când poştaşul îmi aduce pensia acasă, mă rog lui Dumnezeu să-mi dea sănătate să-L pot sluji după putere“, spune ea. Soţul mătuşii Elena, Gheorghe Barbacaru, este consilier la biserică, iar dânsa este tare mulţumită că el iubeşte Biserica.

Parohia Vorniceni 1 este organizată într-un mod deosebit. S-ar putea spune că organizarea este de tip eparhial. Între alte sectoare de activitate, sectorul cultural are doi consilieri. Dl profesor Gheorghe Epure (fost director şi profesor de română timp de 49 de ani) este cel care se ocupă cu menţinerea tradiţiilor din comună. În colaborare cu celălalt consilier cultural, dl profesor Gheorghe Gherman (director de şcoală) îl sprijină pe părintele Ciprian în toate activităţile culturale. Dl Epure spune că îl bucură faptul că cei pe care i-a învăţat îşi aduc aminte de satul natal şi de biserica în care au fost botezaţi şi cununaţi, iar pentru domnia sa - cât şi pentru distinsa doamnă Olga Epure, soţia sa - cea mai mare satisfacţie este respectul ce îl au din partea foştilor elevi. Când l-am întrebat pe dl profesor Gherman despre viaţa parohiei, a ţinut să precizeze că dragostea pentru Biserică şi ataşamentul credincioşilor faţă de părintele Ciprian fac „unele duminici sufocante de prezenţa credincioşilor din toate generaţiile“.

Colaborare rodnică între Primăria comunei şi parohii

Am stat de vorbă şi cu primarul comunei Vorniceni. Deşi este foarte ocupat, domnul primar Ovidiu Corleciuc (profesor de istorie-geografie) a vorbit cu mare plăcere despre bisericile şi preoţii din comună şi a arătat că este o frumoasă şi rodnică colaborare între primărie şi parohii. Domnia sa a spus: „Ruşine de primarul care nu respectă Biserica şi preoţii! Dacă respect Biserica şi preoţii, şi credibilitatea mea creşte în rândul sătenilor. O hotărâre dată de Primărie şi întărită de preot capătă o putere mult mai mare“. A ţinut să mai spună că, în colaborare cu Biserica, doreşte să adune fiii satului la împlinirea a 580 de ani de atestare documentară a aşezării, dar şi întâlnirea cu prima promoţie a Liceului Vorniceni, de acum 40 de ani, din care face parte şi domnia sa. Pentru întâlnirea fiilor satului, părintele Ciprian pregăteşte o nouă troiţă, lângă care să arboreze steagurile tuturor ţărilor unde lucrează credincioşi din Vorniceni.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!