Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Regionale Oltenia Despre duminicile Postului Mare

Despre duminicile Postului Mare

Un articol de: Ion Raţiu - 09 Martie 2019

Prima duminică a Postului Mare sau a „Ortodoxiei” era atribuită, până la începutul secolului al XI-lea, prorocilor Moise, Aaron, David și Samuel. La data de 11 martie 843, Patriarhul Metodie al Constantinopolului a decretat schimbarea titulaturii în „Duminica Ortodoxiei” ca biruință triumfală a acesteia în fața tuturor ereziilor și schismelor. Însă, cu toate acestea, Apostolul și Evanghelia primei duminici din post fac referire directă la vechea prăznuire a profeților vechi testamentari, începând cu Moise.

Cea de-a doua duminică a Postului Mare, sau a „Sfântului Grigorie Palama”, înfățișează o vindecare a unui slăbănog din cetatea Capernaumului. De altfel, odată cu trecerea săptămânilor din perioada Triodului, apropierea de patimile Mântuitorului nostru Iisus Hristos devine tot mai evidentă. Prezența Sfântului Grigorie Palama (†1359) ca apărător al isihasmului, prezintă conotații duhovnicești deosebite pentru perioada păresimilor, prin chemarea omului la înmulțirea rugăciunii ca formă rodnică și dătătoare de bucurie duhovnicească, liniște a minții și curăție sufletească.
Duminica a treia a Postului Mare, sau a „Sfintei Cruci”, marchează apropierea de jumătatea Postului Mare, Crucea Domnului reprezentând o oază de speranță și un popas răcoritor menit să dăruiască nevoitorului aflat pe calea postirii o clipă de speranță, dar și un răgaz de bucurie în vederea apropierii luminatului praznic al Învierii.

Duminica a patra a Postului Mare, sau a „Sfântului Ioan Scărarul”, vine în întâmpinarea noastră prin punerea înainte a pildei de nevoință a acestui mare sfânt. „Scara duhovnicească”, lucrarea de căpătâi a Sfântului Ioan, nu face altceva decât să ne îndemne să purcedem pe calea virtuților creștinești, în acest sens vorbind magistral despre lacrimile pocăinței aducătoare de bucuria iertării.

Duminica a cincea a Postului Mare, sau a „Sfintei Maria Egipteanca”, evidenţiază un exemplu de îndreptare și de sfințire a conduitei creștinești. În cântările din Triod, Sfânta Maria Egipteanca este numită și înger în trup, datorită răstignirii patimilor ei trupești prin învierea sufletului din moartea păcatului. Tocmai spre această răstignire și înviere suntem chemați și noi în vederea apropierii noastre de Dumnezeu.

Duminica a șasea a Postului Mare, sau „Duminica Floriilor”, ne prezintă drama Mântuitorului nostru Iisus Hristos Care cu o săptămână înainte de răstignire este ovaționat de poporul israelit ca fiind fiul lui Dumnezeu și Mesia prin exclamațiile sugestive: „Osana fiul lui David! Binecuvântat cel ce vine întru numele Domnului!”. Recunoaș­terea aparentă a lui Iisus ca fiind Hristosul sau Fiul lui Dumnezeu avea să se destrame în mai puțin de o săptămână, atunci când același popor răspundea fără reținere procuratorului Ponțiu Pilat în favoarea răstignirii Fiului lui Dumnezeu.