Moldova
Despre frica de Dumnezeu

Despre frica de Dumnezeu

18 Noiembrie 2017

Frica de Dumnezeu este un sentiment sfânt care umple inima celui ce Îl cunoaşte pe Dumnezeu în dumnezeieştile Lui proprietăţi.

Frica de Dumnezeu se manifestă ca dragoste înaltă faţă de Dumnezeu, ca devotament faţă de Dumnezeu, ca slujire a Lui. Cel ce se teme de Dumnezeu Îl iubeşte pe El din toată inima lui, din toată puterea lui şi din tot cugetul lui. Inima lui s-a lipit de El şi cu numele Lui se jură. Domnul Dumnezeu este lauda lui şi numai El stăpâneşte în inima lui. Cu totul dedicat Lui, îi aduce Lui inima şi din adâncul ei Îi slujeşte Lui. Legea lui Dumnezeu a devenit legea voii lui şi vrea ceea ce este bun, plăcut şi desăvârşit. Buzele lui laudă neîncetat pe Dumnezeu şi inima lui laudă pe Dumnezeu. Trimite către El necontenit doxologie şi mulţumire, şi sufletul lui Îl binecuvântează. Cel ce se teme de Dumnezeu este curat la suflet fiindcă frica de Domnul a devenit curăţire sufletului lui. Frica de Domnul i-a curăţit inima şi i-a răstignit trupul, supunând toate pornirile lui puterii duhului. Frica de Dumnezeu s-a făcut lui învăţător înţelepciunii şi priceperii şi l-a învăţat pe el să cunoască ce este adevărul, ce este binele, ce este bineplăcut lui Dumnezeu. Frica de Dumnezeu s-a făcut lui izvor vieţii şi îl izbăveşte pe el din cursa morţii. „Domnul este întărirea celor ce se tem de El, aşezământul Lui Îl va arăta lor“, „frica de Domnul este curată, rămâne în veacul veacului.“ „Străjui-va îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de El şi-i va izbăvi pe ei.“

Cel ce se teme de Dumnezeu a aflat har la Dumnezeu şi Domnul va auzi cererile lui. „Voia celor ce se tem de El o va face şi rugăciunea lor o va auzi şi îi va mântui pe ei.“ Căci aşa cum raza de soare care intră în casă prin fereastră luminează toată casa astfel încât se pot vedea şi cele mai mici lucruri, la fel şi frica de Dumnezeu fiind în inimă îi arată toate păcatele ei.

Frica de Dumnezeu, ca sfântă şi curată, este nepătimitoare şi nu ameninţă nimic cumplit. Sfântul Grigorie Teologul zice despre frica de Dumnezeu: „frica este păzirea poruncilor, iar păzirea poruncilor este curăţirea trupului care adaugă nori sufletului şi nu îi îngăduie să vadă limpede raza dumnezeiască, iar curăţirea, strălucire, iar strălucirea împlinirea dorului de cele mai mari (adică de cele trei ipostasuri) sau de cel mai mare (adică de firea cea una a celor trei) sau de cele ce tind mai presus de ceea ce este mare (adică pentru faptul că dumnezeirea este mai presus de orice mărime şi cantitate)“. Frica de Dumnezeu umple inima de un har duhovnicesc şi de bucurie. Frica de Dumnezeu este darul lui Dumnezeu, fiindcă este unul dintre cele şapte harisme ale Duhului Sfânt şi sălăşluieşte în inima curată. Frica de Dumnezeu în relaţie cu aproapele se manifestă ca dragoste faţă de aproapele, ca dreptate şi ca iubire de oameni. Sfânta Scriptură numeşte drept pe cel ce se teme de Dumnezeu. Isus Sirah numeşte frica de Domnul „cununa înţelepciunii, care înfloreşte pacea şi sănătatea vindecării“.

Fericit bărbatul care se teme de Domnul!

(Sfântul Nectarie de la Eghina, Cunoaşte-te pe tine însuţi, în curs de tiparire la Editura Doxologia, traducere Laura Enache)


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!