Editorial
Despre grijile vieţii într-un an electoral

Despre grijile vieţii într-un an electoral

Mesajul celei de-a treia duminici după Rusalii se intersectează cu una dintre activităţile cetăţeneşti ale anului în curs: alegerile europarlamentare şi prezidenţiale. Primele s-au desfăşurat luna trecută, celelalte sunt programate pentru sfârşitul anului; în consecinţă, un an electoral care, din nefericire, provoacă multă dezbinare...

În fiecare astfel de interval, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a reiterat hotărârea de neutralitate politică în conformitate cu tradiţia canonică. Canoanele 6, 81 şi 83 ale Sinodului Apostolic, 7 al Sinodului IV Ecumenic, 10 al Sinodului VII Ecumenic, 16 al Sinodului local Cartagina interzic tuturor clericilor şi monahilor să facă politică partinică, să fie membri ai partidelor politice, să participe la campanii electorale, să candideze şi să ocupe funcţii în administraţia publică. Desigur, aşa cum subliniază comunicatul de presă care face publică cea mai recentă rezoluţie sinodală în sensul celor de mai sus, neutralitatea politică nu trebuie confundată cu impasibilitatea faţă de diversele pro­bleme care confruntă societatea românească sau cu o sugestie pentru absenteism electoral. Dimpotrivă, misiunea şi activitatea Bisericii se resfrâng permanent asupra multiplelor aspecte ale societăţii. În acelaşi timp, Cuvântul lui Hristos, odată asumat într-un mod de viaţă, arată celor care gândesc şi trăiesc în duhul Evangheliei Mântuitorului să opteze prin vot pentru candidaţii care fac dovada că sunt fideli valorilor creştine.

Or, problematica socio-politică şi economică autohtonă, europeană şi mondială poate fi concentrată generic în sintagma nou-testamentară care denumeşte Duminica a 3-a după Cinci­zecime: grijile vieţii. Actorii campaniilor şi competiţiilor electorale îşi construiesc ideologiile şi discursurile pornind de la acestea şi întru soluţionarea acestora. Pentru cei aleşi acestea devin principalul domeniu de activitate. Despre grijile vieţii vorbesc construcţiile politice, programele electorale şi politicile publice.

Dar cum poate Biserica lui Hristos să nu fie indiferentă la cei care fac o profesie din „gestionarea“ grijilor vieţii, când Domnul îi învaţă: „nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele“ (Matei 6, 31-32)? Preocupărilor pecuniare, de nutriţie şi vestimentaţie, Evanghelia le opune credinţa în purtarea de grijă a lui Dumnezeu, manifestată permanent şi amănunţit în toată creaţia. Însă nu în sensul unei vieţuiri inerte, ci printr-o ie­rarhizare a priorităţilor: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă“ (Matei 6, 33). Această căutare este rezistentă la orice circumscriere ideologică, dacă se defineşte ascetic şi mistic: „ne lăudăm şi în suferinţe, bine ştiind că suferinţa aduce răbdare, şi răbdarea încercare, şi încercarea nădejde. Iar nădejdea nu ruşinează pentru că iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre, prin Duhul Sfânt, Cel dăruit nouă. Căci Hristos, încă fiind noi neputincioşi, la timpul hotărât a murit pentru cei necredincioşi“ (Romani 5, 3-6). Iubirea nesfârşită a Părintelui ceresc împărtăşită prin jertfa Fiului Său întrupat centrează atenţia către relaţia vie cu Dumnezeu şi vindecă de mânie.

Astfel că atitudinea Bisericii faţă de grijile vieţii este atât un principiu de viaţă duhovnicească, cât şi un instrument de discernere pe piaţa produselor politice, de la ideologiile clasice (liberalism, socia­lism etc.) la construcţiile politice de conjunctură. În cele din urmă, pentru politicieni şi simpatizanţii acestora, identificarea unei mize superioare gestionării exclusiv pe orizontală a grijilor vieţii poate face campania electorală o competiţie nonconflictuală, cu participanţi leali, un aspect necesar recuperării apetitului pentru vot la români.


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!