Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Educaţie și Cultură Cultură Despre limba tuturor românilor

Despre limba tuturor românilor

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Cultură
Un articol de: Dan Cârlea - 03 Septembrie 2016

„Limba noastră‑i o comoară/ În adâncuri înfundată/ Un şirag de piatră rară/ Pe moşie revărsată”, aşa spune prima strofă a poeziei lui Alexei Mateevici (1888‑1917) „Limba noastră”, pe care generaţii întregi de elevi au învăţat‑o la şcoală. Şi pe drept cuvânt, căci probabil nu este român care să nu recunoască faptul că în nimic nu se regăseşte mai bine decât în limba română. Cum pe 31 august am sărbătorit „Ziua Limbii Române”, iată câteva elemente principale ale acestei comori naţionale care este limba noastră.

Limba românăeste olimbăindo‑europeană, care face parte din grupulitalicşi din subgrupulorientalal limbilor romanice. După spaniolă, portugheză, franceză şi italiană, limba română este limba cu cel mai mare număr de vorbitori, dintre limbile romanice. Mai este numită şi limba dacoromână sau dialectul dacoromân.

Evoluţia limbii române s‑a produs din latina orientală, apoi a suportat diferite influenţe, în urma contactului cu populaţiile slave, iar în Evul Mediu şi în perioada modernă au pătruns în ea cuvinte maghiare, turce, greceşti. În secolul al XIX‑lea limba franceză a avut o mare influenţă asupra limbii române, după cum ştim, în unele medii urbane se vorbea un fel de „francleză”, fenomen asemănător cu cel înregistrat astăzi în cazul limbii engleze, perioadă în care amestecăm, în mod frecvent, cuvinte englezeşti cu unele româneşti.

Circa 28 milioane de oameni vorbesc româna, fiind limbă de stat nu doar în România, ci şi în Republica Moldova, unde încă este denumită, din păcate, conform Constituţiei, „limba moldovenească”.

Pe lângă Republica Moldova mai sunt o sumedenie de locuri în care se vorbeşte limba română: în Provincia Autonomă Voivodina din Serbia, unde este limbă oficială. Cea mai mare comunitate de vorbitori de limbă română din Asia se află în Israel, deoarece, în anii comunismului, mulţi cetăţeni cu origini evreieşti au emigrat. În anul 1995, în Israel, limba română era vorbită de 5% dintre cetăţeni. Şi în alte ţări ale Asiei există mulţi vorbitori de limbă română, aceştia fiind mai ales dintre cei care şi‑au făcut studiile în România. În vremea comunismului a existat o politică a URSS de mutare a populaţiei moldoveneşti a Republicii Moldova, motiv pentru care există astăzi vorbitori de limbă română în ţările fostei Uniuni Sovietice, precum Azerbaidjan, Kazahstan, Kîrgîzstan, Tadjikistan, Turkmenistan.

Datorită emigraţiei, există astăzi circa 3 milioane de vorbitori de limbă română în state occidentale, precum Italia, Franţa, Spania, Portugalia, Austria, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii. Specialiştii consideră că limba română s‑a format în zona de nord şi de sud a Dunării, înainte de sosirea pe aceste teritorii a triburilor slave. Mai este numită şi limba dacoromână, pentru a o diferenţia de celelalte limbi romanice, aromâna, meglenita şi istroromâna (sau dialecte, după cum le consideră unii specialişti -distincţiile dintre dialect şi limbă fiind un subiect controversat şi influenţat adesea de interese politice).

Se crede că despărţirea dintre limba aromână şi dacoromână s‑a produs între secolele al IX‑lea şi al XII‑lea, astăzi fiind vorbită pe teritorii din Dobrogea şi în Macedonia, Albania, Grecia, Bulgaria, Serbia şi România. Meglenita este vorbită în regiunea Meglen, aflată în Grecia, la nord de Salonic, la graniţa cu Republica Macedonia. Asemănarea meglenitei cu româna este mai mare decât în cazul aromânei, din cauza separării mai târzii de dacoromână, separare petrecută aproximativ în secolul al XIV‑lea. Istroromâna este vorbită în câteva sate din nord‑estul peninsulei Istria, din Croaţia.

Cea mai cunoscută poezie despre limba română

 Unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori basarabeni, Alexei Mateevici (1888‑1917), primul copil al preotului Mihail Mateevici, a dăruit limbii române cea mai importantă poezie în care „comoara noastră”, după cum o numeşte el, este lăudată, fără a fi numită în mod clar. Însă cu toţii ştim despre ce limbă este vorba. Poezia „Limba noastră” are 12 strofe şi a fost scrisă ca imn pentru un Congres al Scriitorilor din Basarabia, unde s‑a hotărât trecerea de la alfabetul slav la cel latin. Muzica a fost compusă de Alexandru Cristea (1890‑1942), preot, dirijor de cor şi compozitor.

Pe data de 22 iulie 1995, deputaţii dinParlamentul Republicii Moldovaau aprobat strofele 1, 2, 5, 8 şi 12 ale poeziei „Limba noastră” dreptimn naţionalşi oficial alRepublicii Moldova, înainte acest imn fiind, între 1991 şi 1994, „Deşteaptă‑te, române”.

Pe 31 august s‑a sărbătorit Ziua Limbii Române, nu doar pe teritoriul României, ci şi în Republica Moldova, doar că denumirea sărbătorii este „Limba noastră”. Propunerea de instituire a acestei sărbători a fost iniţiată în 2011, fiind semnată de 166 de parlamentari din întregul spectru politic. Conform legii, „Ziua Limbii Române poate fi marcată de către autorităţile şi instituţiile publice, inclusiv de reprezentanţele diplomatice şi institutele culturale ale României, precum şi de către alte instituţii româneşti din străinătate, prin organizarea unor programe şi manifestări cultural‑educative, cu caracter evocator sau ştiinţific”.