Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Despre originea și unitatea poporului român

Despre originea și unitatea poporului român

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Repere și idei
Un articol de: Augustin Păunoiu - 04 August 2018

Studiul istoriei noastre naționale este pe alocuri unul deprimant, din orice secol ai privi-o. Evul Mediu a fost pentru Țara Românească, dar în aceeași măsură pentru Moldova și Transilvania o perioadă în care ani buni am schimbat doar stăpânii care doreau controlul resurselor materiale și umane din aceste teritorii. Nici în modernitate nu am trăit mai bine. Secolul XX a fost punctul culminant al spolierii noastre, jaful și înșelăciunile devenind program politic odată cu venirea comuniștilor.

Strămoșii noștri au fost nevoiți să poarte război cu toți neprietenii lor. Pe rând, cu ungurii, cu polonii, cu turcii, cu rușii. De cele mai multe ori au biruit. Când nu au mai rezistat au încheiat pace cu ei, dar nu ca învinși, ci ca învingători. Au fost astfel respectați și temuți de oricine ar fi emis pretenții asupra țărilor lor.

Marii noștri voievozi au avut întotdeauna conștiința unității de credință și de neam și au luptat pentru întărirea acesteia la toți românii.

Ștefan cel Mare și Sfânt pentru victoriile sale împotriva păgânilor a trezit mari speranțe în întreaga lume creștină occidentală. Papa Sixt al IV-lea l-a numit „atlet al lui Hristos”, Moldova având statutul de „Poartă a creștinătății”. Datorită lui Ștefan, Ungaria și Polonia au supraviețuit, deși aceste regate nu l-au sprijinit în demersul lui militar.

Rămas singur, marele voievod a fost constrâns să încheie pace cu sultanul la sfârșitul domniei sale. Ștefan a murit în 1504 și la nici 50 de ani după aceea, în 1541, Ungaria devenea pașalâc turcesc.

Dar Țările Române și-au păstrat, spre deosebire de teritoriile ocupate de necredincioși, un statut privilegiat: „Turcii nu aveau voie să se așeze statornic în Țările Române, nici să dețină proprietăți imobiliare. Nici să facă prozelitism islamic sau să-și ridice locașuri de cult musulmane”.

Originea și unitatea poporului român au fost magistral exprimate de Dimitrie Cantemir, domnul iluminist al Moldovei în lucrarea sa, Hronicul vechimei a româno-moldo-vlahilor: „Dachiia au fost de la Traian împărat cu cetățeni și slujitori vechi romani descălecată și aceiași romani sunt moșii și strămoșii românilor, care și astăzi în părțile Dachiei locuitori se află, adică moldoveni, munteni, maramureșeni, români de peste Dunăre și cuțovlahi din Țara Grecească. Căci toate aceste noroade dintr-aceiași romani ai lui Traian sunt.

Acești mai sus pomeniți și în toată lumea cu nume nemuritor, vestiții romani sunt moșii și strămoșii noștri, ai moldovenilor, muntenilor, ardelenilor precum și numele cel de moșie ne arată (români chemându-ne) și limba cea părintească, nebiruit martor ne iaste.”