Despre tumorile maligne ale laringelui

Simona Alina Strugariu, 07 Ianuarie 2010

Carcinoamele laringelui reprezintă aproximativ 45% dintre cancerele capului şi gâtului. Frecvenţa maximă a bolii se situează spre 60 de ani, bărbaţii fiind mai afectaţi de 10 ori mai mult decât femeile.

Factorii favorizanţi în dezvoltarea acestor neoplazii sunt:

- o serie de afecţiuni ale laringelui (aşa-zisele stări premaligne), care sunt: laringitele albe, laringitele roşii şi papilomul hiperkeratozic al adultului (o tumoră benignă cu potenţial cancerigen);

- fumatul: Atenţie! La fumătorii cronici, orice răguşeală care persistă peste trei săptămâni trebuie investigată de un medic ORL;

- consumul de alcool;

- noxe profesionale: metale grele (crom, nichel, uraniu), hidrocarburi aromate policiclice din industria fierului, cauciucului;

- iradierea cu energii înalte.

Simptomatologia constă în primul rând în prezenţa vocii răguşite, care este persistentă, se accentuează progresiv şi determină un timbru special al vocii („voce lemnoasă“). Alte semne se pot manifesta singure sau în asociaţie, în funcţie de punctul de plecare al carcinomului şi de extensia tumorii asupra structurilor de vecinătate: dificultăţi în respiraţie (dispneea), dificultăţi la înghiţit (disfagia), impresie de corp străin, tuse şi hemoptizie (spută cu sânge), prinderea ganglionilor de vecinătate şi apariţia adenopatiei laterocervicale înalte (ganglioni măriţi în volum, nedureroşi, duri, imobili, ce îşi cresc dimensiunile progresiv).

În funcţie de locul de plecare al tumorii canceroase, simptomele se diferenţiază uşor, urmând să trecem în revistă, pe scurt, câteva caracteristici ale diferitelor localizări:

- în cancerul supraglotic (deasupra coardelor vocale), evoluţia este pentru o lungă perioadă de timp asimptomatică, în cele din urmă apărând disfagia (dificultate, jenă la înghiţit), însoţită de durerea urechii (otalgie reflexă dată de extensia tumorii spre hipofaringe) şi, ulterior, răguşeală progresivă şi persistenţă. Invadarea ganglionară este rapidă şi frecventă (40%), cancerul supraglotic fiind forma cea mai limfofilă din toate cancerele laringelui.

- în cancerul glotic, tumora se dezvoltă la nivelul coardelor vocale, de aceea, primul semn care apare este vocea răguşită. Evoluţia este lentă, extensia la nivelul ganglionilor este foarte rară, metastazele ganglionare apărând numai după ce limitele coardelor vocale sunt depăşite, deci un neoplasm al coardelor vocale cu adenopatie laterocervicală prezentă, este o formă depăşită, cu prognostic rezervat;

- în cancerul subglotic, diagnosticul se realizează tardiv, atunci când apare dispneea (dificultate în respiraţie). Este o localizare mai rară, cu evoluţie lentă, cu invadarea frecventă a traheei şi cu o extindere ganglionară prezentă în 20% din cazuri.

La examenul laringelui, tumora are aspect vegetant (ca o conopidă), ulcerat sau infiltrativ, existând şi forme care combină aceste aspecte.

Evoluţia cancerului laringian este spre extensie locală, regională şi metastazare pe cale sangvină sau limfatică (adenopatii metastatice laterocervicale, metastaze pulmonare, hepatice, osoase).

Netratat, cancerul provoacă obstrucţia completă a lumenului laringian, extensie ganglionară, metastaze la distanţă, caşexie, hemoragii, infecţii şi moartea în aproximativ 12 luni.

Tratamentul constă în patru mijloace terapeutice: chirurgia, radioterapia, chimioterapia şi imunoterapia. Cele mai importante sunt chirurgia şi radioterapia, care pot fi folosite individual sau asociate, în funcţie de originea tumorii şi de stadiul ei.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!