Dicţionar liturgic

07 August 2009

- baptisteriu (lat. baptisterium = bazin; gr. - baptistirion, - baptizo = a boteza, a cufunda, a afunda):

construcţie anexă lângă sau în interiorul vechilor basilici creştine, anume destinată botezului catehumenilor. În locul baptisteriului este astăzi colimvitra sau cristelniţa.

Baptisteriile erau formate, în general, dintr-o tindă sau pridvor (în care catehumenii făceau lepădările de păgânism şi de Satana şi mărturisirea de credinţă creştină) şi o a doua încăpere, de formă circulară sau dreptunghiulară, în care se afla bazinul cu apă pentru botez ( - colimvitra); Bazinul era înconjurat de o bordură înaltă de marmură, întreruptă de spaţii prevăzute cu scări care coborau în bazin.

Pereţii interiori ai baptisteriului se pictau în frescă sau mozaic, specific baptismală (ex., Botezul lui Iisus sau porumbelul zburând peste apele potopului, având în cioc ramura de măslin, simbolizând Pogorârea Sfântului Duh ş.a.).

Uneori, baptisteriile erau de dimensiuni foarte mari, şi cu timpul au fost transformate în biserici. Unele s-au păstrat până azi; cele mai multe - în Italia (la Verona, Florenţa, Pisa ş.a.), în Franţa (la Riez, Poitiers), la Constantinopol, baptisteriul construit de Iustinian, lângă Biserica „Sf. Sofia“ (în formă patrulateră, cu o cupolă aurită), transformat în 1618 în mormânt turcesc (al sultanului Mustafa I). (pr. asist. dr. Ioan Valentin ISTRATI)


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!