Dicţionar liturgic

Amvon este un balcon pe peretele de miazănoapte al bisericii, în interiorul naosului, aşezat la înălţime, servind pentru slujitorii bisericii care urcă în amvon să citească Evanghelia şi să rostească predica.

În vechime, amvonul era aşezat în mijlocul bisericii şi era în formă de estradă sau de catedră, servind aceluiaşi scop ca şi azi. În plus, aici se citea, de către preot sau arhiereu, şi rugăciunea finală de binecuvântare a credincioşilor, de la sfârşitul Liturghiei, de unde şi numele ei de „Rugăciunea amvonului“, sub care o cunoaştem astăzi. Tot de pe acest amvon se făceau diverse comunicări despre viaţa bisericii, sărbători, dispoziţii canonice şi alte probleme de interes general pentru credincioşi.

Astăzi, în majoritatea bisericilor, mai ales cele de la ţară, amvonul de odinioară a dispărut, rămânând însemnat numai locul, printr-o cruce sau un cerc sub policandrul cel mare; diaconii citesc pe acest loc ecteniile sau cântăreţul citeşte de aici Apostolul.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!