Dicţionar liturgic

Metoc: proprietate, aşezare sau clădire aflată în proprietatea unei mănăstiri. Unele metocuri se află în oraş şi sunt clădiri consacrate găzduirii călugărilor. Metoc mai este şi aşezarea monahală care e dependentă de o mănăstire. Uneori mai este numit metoc şi un schit dependent de o mănăstire mai mare. În Grecia există numeroase aşezări numite Metohi, pentru că în vechime erau sate dependente de mănăstiri.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!