Dicţionar liturgic

- Octoih (Oktwhxoj, octo  ihos â opt  glas) - este cartea de cult care conţine rânduiala slujbelor bisericeşti de seara şi dimineaţa, pe cele opt glasuri, pentru toate duminicile şi zilele săptămânii, din perioada anului bisericesc numită a Octoihului.

Perioada Octoihului ocupă cea mai mare parte a slujbelor din timpul anului bisericesc (ea durează de la duminica întâi după Rusalii până la Duminica Vameşului şi a Fariseului, când începe Triodul). Se numeşte Octoih deoarece imnele din slujbele sale se cântă pe opt glasuri, care se succed săptămânal. Fiecare glas cuprinde cântările pentru o săptămână: prima săptămână - glas I, a doua săptămână - glasul al II-lea, continând la fel până la a opta săptămână, cu al optulea glas, după care succesiunea se repetă. Această succesiune a celor opt glasuri timp de opt săptămâni constituie o unitate numită stâlp. În cursul anului, pentru perioada Octoihului sunt şase stâlpi.

În Octoih, în fiecare zi a săptămânii există o temă teologică pentru rugăciune: luni este închinată sfinţilor îngeri, marţi - sfinţilor prooroci, miercuri şi vineri - Crucii Mântuitorului Hristos, joi e ziua Sfinţilor Apostoli, sâmbătă se pomenesc toţi sfinţii şi cei adormiţi, iar duminica e ziua Învierii Domnului.

Majoritatea cântărilor duminicale ale Octoihului sunt scrise de Sfântul Ioan Damaschinul (secolul al VIII-lea), iar cântările de peste săptămână aparţin şi altor imnografi, ca: Anatolie, patriarhul Constantinopolului (secolul al V-lea), Cosma Melodul (aparţinând secolului al IX-lea) etc.

Există cartea Octoihul mare, despre care am vorbit mai sus, şi Octoihul mic sau Catavasierul, care este un extras din Octoihul mare, din Minei şi Triod. Catavasierul cuprinde cântările Învierii pe opt glasuri din rânduiala slujbelor de duminică, Polieleul şi Mărimurile (Pripelele), Catavasiile praznicelor împărăteşti, svetilnele şi stihirile evanghelice (Voscresnele) din slujba Utreniei de duminică. Este o cântare pentru uzul cântăreţilor. Prima ediţie a Octoihului în limba română (1712) a fost îngrijită şi tipărită de Sfântul Ierarh Antim Ivireanul, cel care a tipărit şi Catavasierul (Octoihul mic) doi ani mai târziu (preot Niculae Şerbănescu, Antim Ivireanul tipograf, în Revista BOR, nr. 8-9, 1956, pp. 690-760).


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!