Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Sănătate Dicţionar medical

Dicţionar medical

Data: 31 Octombrie 2008

- pericolangită: inflamaţie a ţesutului hepatic care înconjoară canalele biliare;

- pericoronarită: inflamaţie a gingiei în zona de erupţie dentară;

- perilimfă: lichid situat între labirintul osos şi cel membranos al urechii interne;

- perinatologie: studiu al fătului începând din cea de a 28-a săptămână de sarcină şi al copilului în primele 8 zile ale vieţii sale;

- perinefrită: inflamaţie a ţesutului din jurul rinichilor;

- periodontal: ansamblul de ţesuturi care înconjoară dintele şi alveola dentară şi care contribuie la fixarea acestuia. Sinonim: parodontal (ţesut);

- perionixie: inflamaţie cronică a pielii din jurul unei unghii. O perionichie este provocată, de cele mai multe ori, de o ciupercă microscopică din genul Candida. Tratamentul constă în aplicarea de antifungice (micostatin, imidazolaţi), iar prevenirea se face purtând mănuşi în cursul muncilor manuale în profesiile de risc. Sinonim: perionichie;

- periost: ţesut fibros care acoperă oasele;

- periostită: inflamaţie acută sau cronică a periostului (membrana conjunctivă care înconjoară un os şi nu îi permite creşterea în grosime) şi a osului adiacent. O periostită poate fi antrenată prin extinderea unei osteite (infecţie microbiană a unui os) la periost sau prin jocuri, responsabile de microtraumatisme. La sportivi, o periostită poate surveni după modificarea sau intensificarea antrenamentului. Mai poate fi pusă în legătură şi cu o reluare prea rapidă a activităţii sportive, după o oprire a ei, cu o deficitară stăpânire a gesturilor, cu o bombare a suprafeţei pe care se practică sportul (iarbă sau sintetic, de exemplu) sau a echipamentului (încălţămintea);

- peripielită: inflamaţie a ţesuturilor din jurul bazinetului (parte a rinichiului prin care urina se drenează prin ureter);

- peristaltism: ansamblu de contracţii ale intestinelor care provoacă înaintarea progresivă a conţinutului din ele;

- peritoneal: care aparţine sau se referă la peritoneu - foiţa conjunctivă care înveleşte organele abdominale;

- peritoneu: membrană seroasă care căptuşeşte cavitatea abdominală;

- peritonită: inflamaţie a peritoneului. O peritonită este aproape întotdeauna consecutivă unei atingeri a unui organ abdominal: fie un viscer este infectat şi bacteriile se propagă, apoi, din aproape în aproape în peritoneu; fie peretele unui viscer cavitar (intestin, de exemplu) este perforat, iar conţinutul său, care poate cuprinde bacterii şi substanţe agresive, se acumulează în peritoneu. Odată inflamaţia declanşată, se produce o ocluzie intestinală. Pierderile lichidiene diminuează, de altfel, volumul sangvin, ceea ce explică, în caz de peritonită gravă sau prelungită, suferinţa principalelor viscere (plămâni, rinichi);

- perles: inflamaţie cutanată, localizată la comisurile buzelor. Un perles, denumit popular zăbăluţă, este cauzat fie de un aparat dentar prost adaptat, fie de o infecţie cu o bacterie ca streptococul sau treponema (agentul sifilisului) sau cu o ciupercă microscopică, precum candida. Se traduce prin apariţia uneia sau mai multor fisuri mici la comisura buzelor. Adesea, perlesul este bilateral şi nedureros; pielea comisurilor poate fi roşie (micoza) sau ţesuturile subiacente pot fi infiltrate (sifilis). Perlesul este foarte contagios în caz de sifilis; este, însă, puţin sau deloc contagios în celelalte cazuri. În afara administrării penicilinei în caz de sifilis, tratamentul este local: nitrat de argint şi pomadă antibiotică împotriva streptococului, pomadă antifungică şi spălături alcaline ale gurii în caz de micoze.