Editorial
Discursul asupra familiei, barometru pentru morala societății românești

Discursul asupra familiei, barometru pentru morala societății românești

Ciprian Olinici, 12 Iunie 2016

O  privire retrospectivă asupra receptării și mediatizării în spațiul public a inițiativei Coaliției pentru Familie, de schimbare a Constituției României în sensul definirii căsătoriei ca fiind uniunea liber consimțită între un bărbat și o femeie, poate provoca o reală dezbatere despre toleranță și drepturi, despre puterea de a asculta o părere contrară fără a folosi invectiva drept replică. Cel mai mare demers civic din ultimii ani, asumat de societatea românească, s-a suprapus peste cea mai importantă temă din structura unei comunități: familia. Mediatic, subiectul s-a strecurat fără a acumula consistență. Discuțiile nu au sondat fundamentele familiei, implicațiile teologice, psihologice, sociale și educative ale unei instituții care este un barometru al sănătății unei comunități. Condeiul, microfoanele și reflectoarele au fost orientate către drepturile pe care o minoritate le clamează. În logica nevoii de conservare, pot să înțeleg că un grup aflat în minoritate numerică simte dorința de a-și afirma identitatea. Dar există o graniță definită de valori și principii, verificate istoric, care pot face diferența dintre normalitatea și invaliditatea unei societăți. Cu o retorică impetuoasă putem argumenta orice, dar cu ce preț? Chiar aceste dezbateri publice, care promovează și alimentează o generoasă piață de idei, își pot cere, peste ani, prețul. Însă ceea ce m-a contrariat nu a fost precaritatea argumentelor celor care contestau familia firească și tradițională, ci violența cu care au lovit în instituția care apăra aceste valori. De fapt, această temă a fost folosită pentru a denigra Biserica. Atunci când se stabilește o țintă, dezbaterea publică gravitează în identificarea căilor de a o ataca. Nervozitatea acestei dezbateri a fost provocată de numărul semnatarilor inițiativei, trei milioane, dar și de prezența Bisericii. Este semnul lipsei de maturitate în dialogul pe care diversele paliere sociale este firesc să îl poarte. Persoane care în trecut au apărat familia acum au părăsit logica și argumentul onest, pentru a profita de momentul prielnic să lovească în Biserică. Ostilitatea față de o instituție însă nu trebuie să îngroape realitatea, judecata dreaptă și puterea de a lua decizii. S-a lovit în singura instituţie care a apărat viaţa şi demnitatea umană pe tot parcursul istoriei. Au fost voci care au susţinut că Biserica nu este contemporană cu dezvoltarea mentalităţilor sociale. Progresul moral nu intră în logica unei libertăți periculoase, facile și instinctuale. Biserica este permanent contemporană cu latura spirituală a omului, dimensiune care traversează timpul, dar care are un reper care transcende timpul. Pe de altă parte, dezbaterea a fost și o expresie a implicării laicatului în păstrarea valorilor creștine din societatea noastră. Sănătatea sau infirmitatea morală dintr-o societate intră în responsabilitatea tuturor membrilor ei. O decizie în privința familiei este una care poate ajuta sau distorsiona istoria unei colectivități pe termen lung. Nu sunt cuvinte mari, dar dimensiunea unei schimbări legislative care ar lovi în naturalul social poate produce mutații greu de reperat în derularea istorică. Peste câteva generații însă, bilanțul unei decizii va fi evident. Falimentul social a fost generat de colapsul moral. Istoria a verificat acest adevăr. Din acest motiv, nu ne putem asuma orice. Nu poţi să-ţi asumi schimbări în structura comunității folosind doar argumentul libertății. Nu putem fi doar spectatori într-o luptă care ne implică. Peste ani, un derapaj legislativ poate învinge o comunitate. O asumare raţională sau provocată de emoția libertății poate naşte regrete. Istoria nu ne apără de alegerile făcute.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!