An omagial
Dogmele Sfântului Chiril al Ierusalimului (II)

Dogmele Sfântului Chiril al Ierusalimului (II)

Adrian Agachi, 18 Mai 2010

În cadrul materialului anterior am început prezentarea contribuţiei Sfântului Chiril al Ierusalimului în privinţa tâlcuirii şi apărării corecte a Simbolului de Credinţă. La începutul Catehezelor, mai precis în cadrul celei de-a patra Cateheze, Sfântul Chiril oferea un rezumat al lucrurilor esenţiale care trebuie crezute, anticipând astfel tâlcuirea Crezului, pe care o efectuează în cadrul catehezelor V-XVIII. De fapt, întregul corp al acestei opere este axat principal pe noţiunile elementare ale credinţei, a căror adâncime este dezvăluită într-un limbaj accesibil. În cadrul acestui material vom observa ultima parte a rezumatului iniţial, urmând ca, în următoarele articole, să ne axăm pe tâlcuirea dezvoltată a Crezului.

Despre Fiul lui Dumnezeu

"Crede şi în Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, unul şi singurul, Domnul nostru Iisus Hristos, Dumnezeu născut din Dumnezeu, Viaţă născută din Viaţă, Lumină născută din Lumină, asemenea în totul cu Cel care L-a născut. Nu-şi are existenţa în timp, ci S-a născut din Tatăl într-un mod mai presus de orice înţelegere şi veşnic, mai înainte de toţi vecii. Este Înţelepciunea, Puterea şi Dreptatea enipostatică a lui Dumnezeu. Şade de-a dreapta Tatălui înainte de toţi vecii. N-a luat tronul în dreapta Tatălui - după cum au socotit unii - prin răbdare, după Patima Sa, ca şi cum ar fi fost prin asta încununat de Tatăl, ci de când exista (şi este născut din veşnicie) are vrednicia împărătească şi stă pe tron împreună cu Tatăl, căci după cum s-a spus este Dumnezeu, Înţelepciune şi Putere" (Cateheze, IV,7, trad. Pr. Dumitru Fecioru, EIBMBOR, 2003, p.53). În prima parte a fragmentului, Sfântul Chiril calchiază practic mărturia Crezului niceean, încercând să o facă accesibilă tuturor celor prezenţi. Naşterea Fiului din Tatăl este detaliată aici, cu fiecare termen cuprins în Crez, tocmai pentru a arăta felul în care aceasta se deosebeşte de concepţia eronată ariană. Desigur, Sfântul Chiril denotă chiar din prima frază faptul că se îndoieşte încă de adevărata semnificaţie a termenului de consubstanţial, deoarece Îl numeşte pe Hristos "asemenea în totul cu Cel care L-a născut", un lucru pe care îl observă şi părintele Fecioru în nota 21. În schimb, Sfântul Chiril critică ereziile adopţianiste, care îl transformau pe Hristos într-un simplu om încununat pentru vrednicia sa de Dumnezeu. "Împărăţeşte împreună cu Tatăl şi este Creatorul tuturor împreună cu Tatăl. Nu este lipsit de vrednicia dumnezeirii. Cunoaşte pe Cel care L-a născut, după cum este cunoscut de cel ce L-a născut. Şi, ca să spunem pe scurt, adu-ţi aminte de ceea ce este scris în Evanghelii, că "nimeni nu cunoaşte pe Fiul afară de Tatăl; nici pe Tatăl nu-L cunoaşte altcineva decât Fiul" (Mt. 11:27)" (p.53). De asemenea, Sfântul Chiril al Ierusalimului este preocupat de criticarea ereziei modaliste şi de combaterea unor păreri care par la prima vedere gnostice şi care confundau Cuvântul lui Dumnezeu cu cuvintele omeneşti, obişnuite. "Nu cumva să înstrăinezi pe Fiu de Tatăl şi nici să crezi în Filiopaternitate, care confundă pe Tatăl cu Fiul. Ci crede că este un singur Fiu, Unul-născut al unui singur Dumnezeu, Dumnezeu-Cuvântul mai înainte de toţi vecii. Cuvântul nu este cuvântul pe care îl rostim şi care se răspândeşte în aer, nici nu se aseamănă cu cuvintele neipostatice, ci Cuvântul-Fiul este făcătorul existenţelor raţionale; Cuvântul aude pe Tatăl şi Însuşi vorbeşte" (p.53). Este stranie, însă, această alegere. De vreme ce Sfântul Chiril cunoştea bine erezia modalistă, ce l-a făcut să evite termenul de consubstanţial şi să adopte un cuvânt care denotă o poziţie semiariană cum este cel de asemenea? Probabil că, în vremea respectivă, încă nu devenise prioritară poziţia Sfântului Vasile cel Mare care a efectuat o critică exemplară a termenilor care erau folosiţi în detrimentul celui de consubstanţial, combătându-i eficient atât pe arienii extremişti, cât şi pe cei moderaţi. Sfântul Chiril a acceptat şi el varianta corectă, dar ceva mai târziu.

Despre lucrarea mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu

În continuarea acestui capitol extrem de util, Sfântul Chiril vorbeşte despre Iconomia Fiului lui Dumnezeu şi etapele acesteia. Astfel, el distinge în aceasta şase etape: Naşterea din Fecioara Maria, moartea pe Cruce, îngroparea, Învierea din a treia zi, Înălţarea şi Judecata Viitoare. Surprinde aici includerea Judecăţii finale, deoarece ea apare foarte rar în cadrul mărturisirilor de credinţă, asemenea şi prăznuirii Înălţării până la momentul Crezului niceean. Este adevărat că ne aflăm la cel puţin 20 de ani de la încheierea acestuia, dar existau încă locuri unde mărturia despre Judecata finală nu era inclusă în Crez. Şi acest lucru este surprinzător dacă privim cu atenţie tensiunea eshatologică a primelor comunităţi creştine. Iniţial se credea că Hristos va reveni foarte repede pentru a judeca lumea. În timp, aşa cum se întâmpla în secolul al IV-lea, tensiunea eshatologică era menţinută mai mult la nivel monahal, deoarece existau mulţi creştini care considerau că însăşi prosperitatea Imperiului Roman şi acceptarea creştinismului ca religie oficială era cel mai important rezultat posibil. A doua venire a lui Hristos nu mai era atât de semnificativă în ochii lor.

Despre Duhul Sfânt

Fără îndoială, cea mai importantă parte a acestui rezumat efectuat de Sfântul Chiril al Ierusalimului este cea legată de Sfântul Duh. Aici ne sunt oferite câteva aspecte fundamentale şi hotărâtoare care vor fi atent detaliate şi de Sfântul Vasile cel Mare. Contribuţia lor va cântări esenţial în balanţa hotărârilor luate de Părinţii Sinodului al II-lea Ecumenic petrecut la Constantinopol în anul 381. Iată ce ne spune Sfântul Chiril al Ierusalimului: "Crede şi în Duhul Sfânt şi ai despre El aceeaşi credinţă pe care ai primit să o ai despre Tatăl şi Fiul. Nu crede aşa cum învaţă cei care rostesc despre El cuvinte de hulă. Tu învaţă că unul este acest Duh Sfânt, neîmpărţit şi atotputernic. Multe lucrează, dar nu Se împarte. Sfântul Duh cunoaşte tainele, cercetează toate, şi adâncurile lui Dumnezeu. S-a pogorât peste Domnul nostru Iisus Hristos în chip de porumbel. A lucrat în Lege şi profeţi. Pecetluieşte şi acum sufletul tău în Taina Botezului. Toată firea spirituală are nevoie de sfinţirea Sfântului Duh. Dacă cineva va îndrăzni să-L hulească, nu-i iertat nici în veacul de acum, nici în cel ce va să fie. Este cinstit cu slava dumnezeirii împreună cu Tatăl şi cu Fiul. De El au trebuinţă tronurile, domniile, începătoriile şi stăpâniile. Unul este Dumnezeu, Tatăl lui Hristos. Unul este Domnul Iisus Hristos, Fiul Unul-Născut al singurului Dumnezeu. Şi Unul este Duhul cel Sfânt, sfinţitorul şi îndumnezeitorul tuturor, Cel care a vorbit în lege şi profeţi, în Vechiul şi în Noul Testament" (pp.57-58). Sfântul Chiril al Ierusalimului recomandă catehumenilor să considere Sfântul Duh de o cinste egală cu Tatăl şi cu Fiul. Aici este un pasaj hotărâtor, care va fi foarte util pentru Părinţii care au participat la Sinodul II Ecumenic. Să nu uităm că Sfântul Chiril a fost unul dintre ei! Rolurile Duhului Sfânt sunt subliniate cu o delicată subtilitate. Deşi lucrează multe, totuşi Duhul Sfânt nu se împarte, aceasta fiind o părere păgână legată de spiritele existente în văzduh. Duhul Sfânt nu este o simplă energie, El este o Persoană care sfinţeşte toată firea spirituală. Lucrarea Sa este observabilă în Vechiul Testament unde a inspirat profeţii şi a condus la dobândirea legii, dar El lucrează totodată şi în Noul Testament. Istoria Bisericii stă sub călăuzirea atentă a Duhului Sfânt Care sfinţeşte şi îndumnezeieşte pe toţi cei care cu credinţă, nădejde şi dragoste se apropie de Dumnezeu.

Concluzii

Contribuţia Sfântului Chiril nu este deloc umbrită de temerea sa privind utilizarea termenului de consubstanţial. În perioada respectivă, această temere avea motivele ei de existenţă. În schimb, prin Catehezele sale, Sfântul Chiril dezvoltă o pnevmatologie corectă. Fără a greşi, putem afirma că, înainte de tratatul Sfântului Vasile cel Mare consacrat Sfântului Duh, cea mai dezvoltată pnevmatologie o întâlnim în opera Sfântului Chiril al Ierusalimului. Vom observa mai multe aspecte ale pnevmatologiei sale la momentul oportun. Următoarele materiale vor fi consacrate tâlcuirii amănunţite a Crezului pe care o oferă în cadrul următoarelor cateheze.


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!