Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Historica Duhovnicul Inochentie Hăţiş de la Robaia argeşeană

Duhovnicul Inochentie Hăţiş de la Robaia argeşeană

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Historica
Un articol de: Adrian Nicolae Petcu - 23 August 2011

S-a născut în 1901, într-o familie de credincioşi smeriţi şi credincioşi din Suteştii Vâlcei. La vârsta de 29 de ani a intrat pe poarta Mănăstirii Bistriţa olteană. După trei ani de noviciat, cu încercări şi deprinderea vieţuirii monahiceşti, a fost tuns în monahism cu numele de Inochentie. Câţiva ani mai târziu a fost hirotonit ierodiacon, mai apoi, în 1941, ieromonah. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ieromonahul Inochentie a fost trimis să slujească pe frontul misionar din Transnistria, săvârşind Sfânta Liturghie, botezuri, masluri şi cununii acelora care timp de peste 20 de ani fuseseră văduviţi de credinţa creştină. După război, ieromonahul Inochentie a ajuns duhovnicul celor câteva sute de maici de la Mănăstirea Bistriţa olteană, care fusese de călugări. Însă antecedentele misionare din timpul războiului şi încercările autorităţilor statului comunist de a desfiinţa Mănăstirea Bistriţa au fost motivele care au determinat scoaterea lui din lavra olteană. Atunci când fusese numit ca duhovnic al maicilor de la Mănăstirea Robaia din Argeş, într-un memoriu către Departamentul Cultelor, din 1958, maica Olga Gologan, stareţa de la Bistriţa, solicita întoarcerea ieromonahului Inochentie motivând că numai acesta le poate fi sprijin duhovnicesc. În anul ce a urmat, dezastruos pentru monahismul românesc, Mănăstirea Bistriţa olteană a fost închisă, iar părintele Inochentie a rămas la Robaia. Timp de peste 60 de ani, zilnic, a slujit Sfânta Liturghie, a fost sprijin duhovnicesc al maicilor care se nevoiau în acest aşezământ izolat de dealurile subcarpatice argeşene şi a fost cercetat de credincioşii însetaţi de izvorul credinţei. La praznicul Cuvioasei Parascheva al anului 1997 duhovnicul Inochentie s-a mutat la ceruri.

Citeşte mai multe despre:   Mănăstirea Robaia  -   monah