Reportaj
Duhul vindecător din vipia Bărăganului

Duhul vindecător din vipia Bărăganului

Dumitru Manolache, 18 Iulie 2010

La Sfântu Gheorghe, un sat din Ialomiţa cufundat în clorofila grădinilor atinse de vipia lui Cuptor, un preot a avut puterea şi curajul să ridice un centru socio-cultural, în care creştinul câmpiei, după rugăciune şi Liturghie, îşi poate cerceta şi cele nevoi ale trupului. Şi tot aici, în aceeaşi sălbăticiune a clorofilei, copiii satului, şi nu numai, descoperă astăzi sensul timpului liber în spiritul chemării lui Hristos.

Pentru călătorul neavizat, o trecere spre marea cea mare prin satele Bărăganului din stânga apei Ialomiţei ar putea fi la fel de monotonă ca şi câmpia însăşi ce o însoţeşte. Pentru cel aplecat spre pătrunderea duhului locurilor, trecerea ar fi ceva mai înceată şi mai atentă la taină. Şi asta pentru că fiecare sat, fiecare dungă de pământ de aici păstrează în adâncul lor ceva ce vine din începuturi ancestrale. Şi în această lume aparent monotonă, fără trecut şi fără de speranţă, înălţarea unui centru cultural în bătătura bisericii dintr-un sat pârjolit de vipia stepei poate surprinde pe neavizat. Pentru părintele Mircea Niţă, parohul din Sfântu Gheorghe, Protopiatul Urziceni, din Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor, însă, Dumnezeu a dat sens şi concreteţe unei necesităţi comunitare. Aşa, în numai câţiva ani, cu sprijinul unor familii de bună credinţă, s-a ridicat acest centru.

Sat, născut din apele Ialomiţei

Sfântu Gheorghe este un sat relativ nou, înfiinţat pe la anul 1894, după inundaţiile catastrofale a aşezărilor de pe malurile Ialomiţei. Locuitorii actuali ai satului sunt urmaşii celor care au plecat din Fundu Crăsani, sat înfiripat în coasta Ialomiţei pe la 1736, de către păstori ardeleni ortodocşi, ajunşi cu turmele lor în bălţile Ialomiţei, siliţi să-şi părăsească vetrele de baştină din cauza Uniaţiei.

"Prima atestare documentară a satului nostru datează din 5 august 1896. Într-un document semnat la această dată, se menţionează că s-a născut un copil cu numele de "Zoe, fata lui Gheorghe şi Rada, din cătunul Sfântu Gheorghe, pendente de comuna Fundu Crăsani, plasa Câmpul"", ne spune părintele Niţă, un veritabil istoric şi păstrător al memoriei locului.

Astăzi, în Parohia Sfântu Gheorghe trăiesc aproximativ 700 de suflete, în 230 de familii, toţi creştini ortodocşi.

Se poate întreba cineva de ce un centru cultural într-un sat pe care nici nu-l vezi în fuga maşinii. Răspunsul vine chiar din partea celor care au "văzut" cu sufletul această necesitate.

Părintele Niţă lucra de ani buni cu copiii satului, pe care îi strângea într-un fel de chilie improvizată în curtea bisericii. Cunoscând această râvnă, un fiu al satului, care locuieşte acum în Constanţa, a propus şi a sprijinit ridicarea centrului, alături de alţi binefăcători.

"Aici ne adunăm cu copiii, cu persoanele mai în vârstă, pentru a discuta orice probleme. Avem şi un cabinet medical, unde vin medici, în mod voluntar, de obicei în zilele în care este slujbă, la care participă şi dânşii. După cele sfinte, fac consultaţii gratuite, oferă medicamente, în limita posibilităţilor."

Copiii sunt prietenii bisericii şi ai mei

Intrând în biserică, am avut surpriza să găsim câţiva copii din sat, dar şi alţi copii de la oraş, aflaţi în vacanţă la bunici, care, pe nişte băncuţe aduse în biserică, jucau şah, remi. " Sunt prietenii bisericii noastre, ai mei. Eu predau şi orele de religie la şcoală. În felul acesta, avem o permanentă legătură, chiar şi în vacanţe. Ne întâlnim o dată sau de două ori pe săptămână la centru, pentru a desfăşura diferite programe, precum pregătirea în vederea participării la concursurile "Te Deum Laudamus" sau "Deschide uşa, creştine", pentru care realizăm icoane pe lemn, pe sticlă sau pe carton, pictate de copii, cântece religioase etc. Acum ne pregătim pentru Postul Adormirii Maicii Domnului, cu cântări dedicate acestui praznic, pentru că noi avem o evlavie deosebită pentru Maica Domnului, care ne ocroteşte şi ne poartă de grijă, ne ajută în tot ceea ce facem", ne spune părintele Niţă.

Domnul George Călin, un iniţiator şi spijinitor al multor activităţi din parohiile Protopiatului Urziceni şi nu numai, căruia îi mulţumim pentru sprijinul acordat în această documentare, ne spune că, în chiar aceste zile, Societatea Culturală "Apollon", pe care o conduce, împreună cu alte asociaţii din zonă, va lansa publicaţia "Biruinţa", "care va fi distribuită gratuit în această parohie. Fiecare număr, cu apariţie lunară sau trimestrială, va prezenta activitatea parohiei, poezie creştină, povestirile copiilor, legătura Bisericii cu satul, precum şi informaţii despre actualitatea satului".

Nu plec, pentru că mi-ar fi ruşine de mama!

Înainte de a pleca de la Centru socio-cultural "Sfântu Gheorghe", l-am rugat pe părintele Niţă să ne spună câteva cuvinte despre sine şi familia sa. "Sunt fiul acestor meleaguri. Mama mea s-a născut la o sută de metri de această biserică. Tatăl meu este din comuna învecinată, Ion Roată. Am copilărit aici şi mi-am dorit să rămân în această zonă. Sunt 29 de ani de când sunt preot aici şi nu m-am gândit niciodată să plec în altă parte, pentru că mi-ar fi ruşine de mama!"

Aici ne adunăm cu copiii, cu persoanele mai în vârstă, pentru a discuta orice probleme. Avem şi un cabinet medical, unde vin medici, în mod voluntar, de obicei în zilele în care este slujbă, la care participă şi dânşii. După cele sfinte, fac consultaţii gratuite, oferă medicamente, în limita posibilităţilor."

pr. Mircea Niţă


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!