Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Educaţie și Cultură Lumina literară şi artistică DUMITRU D. ROȘCA: Excelsior

DUMITRU D. ROȘCA: Excelsior

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Lumina literară şi artistică
Data: 16 Decembrie 2018

Momentul Unirii era așteptat de toți românii din Transilvania cu un sentiment de pietate, pietate cvasireligioasă, că în sfârșit ziua mult așteptată a împlinirii visului nostru suprem sosise. (...) Ningea. Era zăpadă mare. Nu eram siguri că linia care lega Săliște de Alba Iulia nu e înzăpezită, or marele nostru noroc a fost că n-a fost înzăpezită și trenul s-a umplut. Erau șase sau șapte vagoane cu săteni numai din Săliște. (...)

Însuflețirea la Alba Iulia era mare, foarte mare chiar. [...] Toți consătenii mei au venit în haine de sărbătoare. Până și cumnatul meu, care nu avea haine săliștenești, a umblat maica-sa zile întregi până i-a găsit de împrumut, s-a urcat pe locomotivă și conducea trenul cu pălărie săliștenească și încins cu șerpar. Trenul nostru intra și pleca din gări cu „Deșteaptă-te, române!”. (...) Ca să fie păstrată ordinea s-au constituit gărzile naționale. Din garda națională a comunei Săliște am făcut și eu parte și am servit o lună de zile cu titlul de soldat. ...Cu același tren, păzit în gara Alba Iulia de ai noștri, ne-am întors la Săliște. Eu cred că în fiecare casă cât de umilă din punct de vedere economic, cel care a mers la Marea Adunare Națională a fost așteptat cu scovergi, un fel de plăcintă săilștenească, care pe vremea aceea trecea drept cea mai selectă prăjitură. [...].

Prea tânăr fiind, nu am avut o perspectivă așa de largă încât să pot să judec marele fapt care se împlinea în 1918 în lumina istoriei universale, dar cât de modest în această lumină, a fost totuși un fapt de foarte mare importanță. (fragment)